Dieta „spirituala“ (de Mihaela Radulescu)

Nu sunt un fan al dietelor la moda si nu am nici vointa necesara pentru a inlatura din alimentatie si din viata chiar tot ce zic specialistii ca dauneaza grav sanatatii (bunaoara, nu-mi imaginez viata fara Nutella). Dar, intr-o mare masura, respect reguli pe care le inteleg si in care cred si, mai presus de orice, aplic pe trupul si pe sufletul meu ceea ce simt ca face cu adevarat pereche cu ele si provoaca armonia de care am nevoie.

Imi place sa citesc despre ceea ce imi face bine, in toate sensurile, si nu ratez aproape nici o noutate in domeniu, fie ca e vorba de reviste, carti sau site-uri de incredere. Desigur, cantitatea de informatii e coplesitoare, dar fac o selectie prietenoasa si realista si ma dedau rapid la orice noua „tendinta in alimentatie sau preocupare de timp liber. Pentru ca, nu stiu daca ati invatat bine lectia asta, nu doar ceea ce mancam si ce bem ne tine in forma, nu doar orele de miscare pe care i le dedicam trupului ne modeleaza silueta, ci si tot ceea ce ne anima sufletul si ne limpezeste mintea.

Specialistii spun ca trebuie sa mancam pe indelete si au inclus toate detaliile acestei idei intr-un titlu misterios – „Sa mancam ceea ce bem si sa bem ceea ce mancam. Stiu ca nu ne iese mereu, stiu ca luxul de a sta macar 20 de minute la o masa ni-l putem permite din ce in ce mai rar (cam de atata timp are nevoie creierul pentru a simti senzatia de satietate), dar macar din cand in cand putem face exercitiul de a ne concentra pe ceea ce mancam. Nu degeaba ne tot spuneau parintii sa nu mancam in fata televizorului sau sa nu citim in timp ce mancam. Poate nu stiau sa explice cu argumentele de azi, dar ele suna cam asa: cu cat mestecam mai mult orice inghititura, cu atat producem mai multa saliva si, deci, avem o digestie mai usoara, de care se ocupa enzimele cu pricina.

Pana si sucurile de legume si fructe sunt mai corect asimiliate de organism daca le „plimbam mai mult in gura, ca si cum am vizualiza din ce sunt facute. Cu cat mancam mai incet, cu atat tragem mai mult de timp si ii dam sansa creierului sa ne transmita ca s-a saturat, deci ca nu e cazul sa ne mai umplem farfuria sau sa o lingem pana la victoria finala. Ei bine, multi parinti si bunici ne-au agasat in copilarie cu textul „cine nu mananca tot din farfurie nu primeste desert – si aici greseau. Si astazi mai auzim indemnul asta, ignorand faptul ca, instinctiv, copiii care mananca intr-un ritm mai lent stiu exact cand s-au saturat si nu e nevoie sa-i fortam.

Trecand la nivelul urmator, trebuie sa invatam sa „digeram corect si problemele emotionale. Nu e o noutate, dar imi face placere s-o repet – stresul ingrasa cel mai rau, nu rasul, cum gresit zice o zicala. Cu cat suntem mai deschisi la a ierta greselile altora si chiar pe ale noastre, cu cat suntem mai apti de a accepta anumite situatii si de a cauta, concret, solutii de a iesi din incurcaturi sau gropi emotionale, cu atat eliminam mai mult stresul care ne viruseaza tot sistemul. Calmul e o stare pentru care trebuie sa muncim, care e musai sa ne preocupe, fie ca-l obtinem dintr-o plimbare, o ora de miscare, o curatenie apriga prin casa, in care sa nu uitam sa punem ordine si in cele mai uitate sertare, o pauza de ascultat muzica preferata, o carte buna sau un film pozitiv… anything goes.

Adica, daca nu mai sunteti niste adolescenti indecisi, ar trebui sa stiti cu exactitate ce va calmeaza si va transforma, fara echivoc, in niste fiinte zambitoare, pozitive si pline de vitalitate. Desi pare putin cam abstracta ideea, am tot intalnit-o in dizertatiile specialistilor si v-o dau la „digerat – „cu cat stomacul e mai gol, cu atat spiritul e mai plin. Desigur, nu pledez pentru infometare, ci doar pentru a aborda, din cand in cand, si aceasta metoda, fie ca e vorba de posturile pe care ati putea sa le tineti, fiecare in religia voastra, fie propunandu-va ca macar o zi din saptamana sa fie ziua de „purificare si de pauza pentru intestine, consumand doar lichide (apa, sucuri de legume si fructe). E doar un soi de recalibrare interna, care se va vedea si se va simti minunat si la exterior.

Din „dieta spirituala nu poate lipsi miscarea. Natura ne-a tot transmis acest mesaj dintotdeauna – toate elementele terestre, pana la cea mai nebagata in seama celula, sunt in miscare. Si nu e nevoie de regii complicate, de echipamente costisitoare sau de invatat pasi incalciti de dans, ci de orice forma zilnica de ardere a caloriilor si de punere a sangelui in miscarea care sa ne anime integral. Cred ca e foarte important sa nu alegeti ceva ce e la moda si au incercat toate prietenele, ci exact ceea ce va face cu adevarat placere, pentru ca degeaba-s muschii incordati frumos, daca sufletul e chircit si chinuit.

Un alt capitol care m-a interesat si pe care l-am aprofundat a fost „hrana cu lumina, lumina soarelui. Am citit un articol scris de Roxanne Catz, o specialista in medicina orientala, si am retinut ca o alimentatie proasta, asortata cu stres, substante toxice si emotii negative, blocheaza toate canalele noastre energetice – stiti, viata de pe planeta noastra are o energie (Chi, ki sau prana, dupa numele ei), care se difuzeaza prin canalele noastre energetice (sau meridiane) in corp. Daca se loveste de zidurile pomenite mai sus, construite chiar de neputinta noastra de a intelege cum functionam cel mai bine, renunta si face cale intoarsa, adica ne lasa fara energie, fara vitalitate, fara chef de viata. Culmea, lasa in loc o pofta de nestavilit de dulciuri si mancaruri proaste si ne cadoriseste si cu o senzatie de permanenta oboseala. Aerul proaspat (oxigenul), lumina soarelui si apa sunt sursele de energie de pe Pamant si nu ne-a interzis nimeni sa ne infruptam din ele.

Asa ca iata cum ni se simplifica din nou preocuparile pentru sanatate si suntem indemnati sa consumam cat mai multe fructe sau legume care cresc cu aceste trei elemente vitale, ba chiar si produse de la animalele crescute in aer liber si cu iarba proaspata. Cu cat traim mai natural, cu atat simtim mai bine energia atat de importanta pentru vitalitatea noastra zilnica, conchide specialista. Problema e ca toti am auzit teoria asta, doar ca putini o transformam in mod de viata…

Inchei dand „lovitura finala a dietei „spirituale – trebuie sa invatam sa ne ascultam corpul, care ne transmite mesaje importante, dar parca prea codificate pentru cei luati cu viata. Cu putina sinceritate in analiza, veti descoperi ca va apuca foamea exact cand aveti nevoie de o cu totul alta „hrana – uneori ea se numeste iubire, alteori fericire sau intelegere, alint sau inspiratie… Tot de la altii am invatat o tehnica simpla – ma asez confortabil, inchid ochii si incerc sa descifrez „mesajul, incerc sa aflu de ce am cu adevarat nevoie – uneori ma prind, alteori nu, dar adesea am fost surprinsa sa aflu ca ma inteleg rezonabil cu trupul meu… Asa ca il ascult in continuare si incerc sa traiesc in armonie cu el, cu natura si cu oamenii care au radacini in viata mea sau imi apar pe traseu.

www.mihaelaradulescu.ro
mihaelaradulescuschwartzenberg/facebook.com

Foto: Young woman silhouette practicing yoga on the sea beach at sunset from Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK