Despre sofisticare, de Alex. Leo Serban

Este o tristete a vremurilor pe care le traim ca sofisticatii sint pe cale de disparitie, asimilati excentricilor de toata mina. Or, sofisticatii nu sint „excentrici decit pentru ca „centrul s-a mutat – cu timpul – tot mai la peri­ferie…

Virginia Woolf, de pilda – asa cum apare in minunatul roman al lui Michael Cunningham, Orele, dar si in Jurnalul ei sau in esentiala carte-manifest A Room of One’s Own –, ne apare astazi drept o sofisticata; de fapt, ea nu era decit o artista exceptionala traind vremuri banale.

In timp ce astazi exista sumedenie de artisti banali traind vremuri exceptionale. Un artist – si exceptional, si sofisticat – este britanicul Alain de Botton. Primul lui roman, scris la 24 de ani – Eseuri de indragostit –, a aparut recent in traducere romaneasca la Humanitas (colectia „Cartea de pe noptiera). Este un mic volum (237 de pagini) de o inteligenta incintatoare, care povesteste (la persoana intii) amorul dintre un tinar (Naratorul) si o tinara (Chloe) cunoscuta intr-un avion.

Se intimpla exact ce te astepti sa se intimple intr-o poveste de amor, dar ceea ce face farmecul acestui roman este felul in care de Botton/Naratorul despica firul in patru, in saispe, in treizeci si doua – cu eruditie, imaginatie si umor (romanul contine desene, grafice, ba chiar si liste cu numere de telefon!). Formatia filozofica a lui Alain de Botton nu este niciodata o frina in povestire, ci contribuie din plin la charisma romanului.

De Botton – care a scris si o carte savuroasa despre Proust, How Proust Can Change Your Life – re-inventeaza, cu fervoare si sofisticare, jocurile iubirii; rezultatul este un roman stralucitor, fara nimic pedant sau plicticos, care n-ar trebui sa lipseasca din biblioteca – sau buzunarul – oricarui in­dra­gostit de literatura!

Articol publicat in ELLE Octombrie 2003
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK