Toți părinții cu capul pe umeri și mințile acasă ar trebui să înțeleagă că manifestările religioase (indiferent de cult) nu au ce căuta în școală. Dacă pot fi de acord cu predarea religiei în școală sub formă de materie opțională (deși și aici este o întreagă discuție despre cât de aberante sunt unele manuale de religie, cât de revoltătoare vehicularea iadului pentru cei ce nu țin post și traversează pe roșu, cât de non-pedagogice metodele și cât de lipsiți de autenticitate profesorii, ca să nu zic că le lipsește de-a dreptul har), pot spune foarte răspicat: locul împărtășaniei nu este la școală, și nici la grădiniță.
Pentru asta există biserici (și slavă Domnului, înghit mulți bani din banii publici), iar credința este ceva al naibii de intim, care ține de familie, de identitate, de valori personale. La școală trimitem copiii pentru educație. Și așa ar trebui să rămână. Pentru educația religioasă (mai ales la nivel de grădiniță) există școlile de duminică sau orice rugăciune pe care copiii noștri o rostesc mecanic, înainte de culcare, de tip „Înger îngerașul meu’ și „Tatăl nostru’. Să sperăm că la un moment dat le vor și înțelege!
Nu prea cred că Dumnezeu are mare amestec în chestia asta cu împărtășania la grădiniță, dar în mod sigur Ministerul Educației ar cam trebui să se sesizeze. Nu cred că e deloc sănătos să ne trimitem copiii nemâncați la grădiniță (în așteptarea împărtășaniei) și sper, totuși, că generoasa instituție a bisericii avea în vedere să folosească lingurițe de unică folosință (nu de alta, dar sezonul gripelor e în toi). Asta, pentru că, nu-i așa?!, vaccinul este instrumentul diavolului și cauzează autism, iar împărtășania ne imunizează fizic și spiritual.
Înainte de a încheia, aș vrea să vă propun un exercițiu de imaginație: dacă un anunț similar ar fi fost pus la intrarea unei școli musulmane, nu-i așa că am fi spus cu mare convingere (ca să nu zic credință): „ce înapoiați, ce primitivi!’?
Iar dacă am ajuns să ne împărtășim copiii la grădiniță (sper că demersul avea aprobarea părinților, și nu era inițiativa vreunei educatoare habotnice sau a unui preot de parohie prea zelos), ar fi cazul să ne întrebăm cam cât înțelegem din simbolistica și semnificația împărtășaniei. În mod sigur mai nimic. Pentru că împărtășania nu e un medicament pe care trebuie să-l iei pe stomacul gol, ca să-și facă mai bine efectul, și nici o analiză care îți măsoară zahărul din sânge. Locul ei este în biserică, pentru cei ce o înțeleg, indiferent dacă au stomacul gol sau plin. Preferabil ar fi să nu aibă și mintea goală.
Așa că joi, 22 martie 2018, lăsați cornul și laptele la grădiniță și păstrați aghiasma, vinul sfințit și anafura în biserică! Pentru că da, suntem în 2018!
Citește și:
Despre familia normala si un dinozaur roz
Foto: Shutterstock, Facebook Opriți finanţarea cultelor religioase