A-i refuza cuiva orientarea sexuala este o ofensa mai mare decat a-l blama pentru ea. Si tocmai asta a facut revista Vogue cu unul dintre cele mai in voga modele ale vremurilor noastre.
Nu ai cum sa nu o stii pe Cara, modelul britanic carismatic care i-a luat mintile lui Karl Lagerfeld si care conduce acum o legiune de tinere fete care ne arata cum dorim sa aratam si ce haine ne dorim sa purtam zilele acestea. Ajunsa deja la statutul de supermodel, Cara s-a bazat pe frumusetea ei naturala (si atipica, gandeste-te doar la sprancenele alea care ne-au salvat de ore intregi de pensat chinuitor), dar si pe personalitatea ei extrem de deschisa si pe sarmul personal.
Atat de tare s-a extins influenta ei in anii de cand si-a facut aparitia, pentru prima data, pe un podium, incat ea a devenit o adevarata celebritate – un supermodel care nu doar ca pozeaza pentru editoriale foto si campanii ale marilor case, dar este si urmarit de paparazzi si iata, mai recent, intervievat de editia americana a revistei Vogue.
In ultimul numar al revistei, Rob Haskell a intervievat-o pe Cara cu privire la foarte multe lucruri, de la stilul sau la viata familiei la felul in care isi petrece timpul liber. Si, din conversatia foarte deschisa care a rezultat intr-un interviu altminteri foarte onest si interesant, in care manechinul a discutat si aspecte care tin de viata sa foarte intima. Declarata bisexuala, Cara nu a avut probleme sa impartaseasca reporterului cateva intimitati despre actuala sa relatie cu Annie Clark, dar a si povestit mici picanterii despre relatiile ei trecute – atat cu femei, cat si cu barbati. Pana aici, nimic in neregula, doar ca reporterul s-a grabit sa adauge, in textul sau: „parintii Carei par sa creada ca fetele sunt doar o faza pentru Cara, si s-ar putea sa aiba dreptate.'
Ei bine, aici s-au stricat lucrurile intr-un sens care nu ar trebui sa fie vreodata tolerat de o revista respectabila asa cum este Vogue. De ce? Pentru ca nimeni, si cu atat mai mult nu o revista, nu ar trebui sa aiba dreptul sa conteste identitatea si orientarea sexuala a nimanui. In general, acest lucru nu ar trebui sa se intample pentru ca astfel de afimatii homofobe sunt pur si simplu discriminatoare si le neaga acelor oameni identitatile lor. Si apoi, pentru ca revistele, mai ales cele atat de citite si de respectate, sunt cele care functioneaza drept exemple pentru cititorii lor.
Discutia despre acest lucru se invarte in jurul conceptului de corectitudine politica, atat de blamat in ultimii ani. Si, fireste, jurnalistii ar trebui sa tina cont de astfel de concepte – chiar daca nu sunt neaparat de acord cu ele, in interesul cititorilor lor si din respect pentru cei pe care ii intervieveaza si ii portretizeaza. Pentru ca un jurnalist nu ar contesta vreodata, sa zicem, identitatea cuiva, nu? Pentru astfel de situatii diverse ONG-uri din toata lumea organizeaza traininguri de sensibilizare (nu doar a jurnalistilor, ci a medicilor, profesorilor, politistilor) pentru a-i obisnui sa discute subiecte despre care populatia generala are deja prejudecati. Este nevoie, se pare, in continuare de pregatire de felul acesta.
Cel putin asta pare sa fie parerea generala, avand in vedere faptul ca au fost lansate deja cateva petitii care cer revistei sa isi ceara scuze fata de Cara. „A fi LGBT nu e o faza!', spun ei sus si tare, si pe buna dreptate. Julie Rodriguez, initiatoarea uneia dintre aceste petitii, chiar a declarat ca: „ideea ca femeile queer formeaza relatii cu alte femei ca rezultat al unor traume din copilarie este un stereotip daunator si fals. Oamenii spun rapid ca femeile bisexuale sau lesbiene trec doar printr-o faza, refuzand astfel sa recunoasca importanta relatiilor pe care le au ele – iar aceasta este o atitudine care poate sa conduca la depresie, la respingere din partea familiilor si uneori chiar la suicid. Vogue ar fi trebuit sa combata astfel de stereotipuri, nu sa le promoveze.'
Dar acest stereotip are radacini adanci si periculoase. Pentru ca societatea in care traim este mult mai pregatita sa accepte orientari sexuale diferite din partea femeilor (mai ales daca acestea sunt frumoase) doar pentru ca le filtreaza imaginile prin intermediul unor fetisuri cu aer pornografic. Sigur, nu avem nimic impotriva faptului ca femeile sa faca sex cu alte femei – dar doar daca acest lucru ne excita si daca nu este permanent, mai ales daca este o distractie pentru barbati. De aceea ne grabim sa definim bisexualitatea Carei Delevingne drept o faza – pentru ca ea, ca o fata frumoasa ce este, ar trebui doar sa isi mentina in continuare rolul atat de important pe care il are in societate – sa fie admirata si sa trezeasca interesul barbatilor. Sau pe cel al femeilor, dar doar daca in jur sunt barbati care sa le priveasca.
Dar poate nu acesta este cazul reporterului Vogue. Poate ca, de fapt, dificultatea lui in a accepta si a transmite mai departe un mesaj despre realitatea in care traieste modelul are de-a face doar cu felul in care vede el lumea si in care categoriile sunt mereu clare – si nu pot fi afectate de o persoana care refuza sa se integreze in astfel de standarde precise. Sau, inca si mai probabil, poate ca redactorului i s-a parut ca imaginii de nonconformista a lui Delevingne i se potriveste o indecizie a orientarii sexuale – asa cum i se potriveste, uneori, parul vopsit verde. Oricare ar fi motivatia lui, insa, el nu are nici o scuza.
Foto: Image.net