Dependenti de seriale

Uite cum stau lucrurile: am un deadline de respectat. Nu doar acum, cind incep sa scriu acest text, cind oricum multe alte treburi asteapta sa fie facute. Dar asa, in general, am un deadline. Se intimpla foarte des ca seara sa-mi amintesc de lucrul acesta si sa incep sa ma gindesc serios ca ar trebui sa pun ordine in documentarea si interviurile pe care le-am facut si sa scriu in cele din urma articolul pe care colegii mei il asteapta deja de ceva vreme. Numai ca, tot de fiecare data, inainte de a ma apuca de scris, cedez tentatiei de a ma uita la un episod (bine, poate trei) nou aparut din serialul pe care il urmaresc in acel mo­ment.

Chiar inainte de a scrie aceste rinduri am vazut ultimul episod din The Good Wife, suspinind pentru ca serialul ia o pauza pe durata sarbatorilor, si, ca sa ma refac dupa o asemenea trauma si ca sa si sarbatoresc cele trei episoade ani­versare Absolutely Fabulous care urmea­za sa fie lansate, am revazut patru dintre episoadele mele preferate din acesta din urma. Desigur, toate sint preferate. Tocmai de aceea fiecare deadline pe care il am de prins inseamna ca scriu la ore foarte tirzii si ca ajung in fiecare dimineata cu intirziere la redactie. Bine, ca sa fiu sincera pina la capat, intirzierile mele au foarte mult de-a face si cu episodul pe care m-am obisnuit sa il vad la cafea, asa, cit sa imi mearga bine toata ziua. Nu stiu daca toate aceste lucruri ma fac dependenta de seriale, dar cert este ca filme de lungmetraj vad mult mai rar decit obisnuiam, in timp ce urmaresc – si de-abia azi am nu­marat – nu mai putin de cinci seriale care sint difuzate acum, la care mai adaug si episoade din serialele mele preferate, dar mai si incep, cind zilele sint friguroase si nu am pofta sa scot capul in lume, cite un se­rial pe care il vizionez in ritmul alert de un sezon pe zi.

Singurul lucru care ma linisteste putin in toata aceasta afacere este faptul ca nu sint singura persoana care a ajuns sa devoreze in asemenea ritm serial dupa serial. Mai mult chiar, unii dintre prietenii mei sint inca mai avizi decit mine, iar conversatiile dintre noi ajung frecvent la subiecte legate de vietile personajelor pe care le privim pe ecrane. Ba chiar se intimpla sa vorbim despre asta cu mai multa inflacarare decit discutam despre propriile noastre probleme sau bucurii. Colegele mele de redactie imi impar­tasesc pasiunea, de la cele care urmaresc tot ce misca la cele care au cite o singura placere vinovata – care consta de obicei in a trage cu ochiul la reality show-uri sau seriale pentru adolescenti cind se simt prea obosite ca sa faca altceva.

Insa, iar, nu sintem singurele. Dovada stau zecile de editori ai site-ului TV Blog, care scriu cu pasiune pentru citeva zeci de mii de vizitatori pe care ii intimpina saptaminal pe site-ul lor si pentru cei peste 70 de mii de fani de pe Facebook. Si care site, spune Adrian, „a pornit din pasiune, pasiune si multa pasiune. A luat nastere in toamna lui 2006 cu o mina de oameni si, ca orice inceput, am luat-o de jos. Traficul a fost mic in primele luni, dar fiind consecventi am reusit sa intram rapid in inimile iubitorilor de seriale TV'.

V-ati putea intreba ce nevoie are pu­blicul din Romania de un astfel de site, insa, in ultimii ani, nevoia este tot mai mare pentru ca si numarul oamenilor care urmaresc seriale a crescut simtitor. Gabi P., editor la TV Blog, spune ca numarul celor care vizioneaza seriale a crescut si estimeaza ca acest lucru se intimpla mai cu seama pentru ca accesul la Internet a devenit din ce in ce mai raspindit, dar si pentru ca filmele de lungmetraj au scazut foarte mult in calitate. „Majoritatea filmelor de succes sint continuari sau remake-uri ale unor filme care au avut succes acum multi ani.' Zanduka, un alt editor, a observat chiar ca multi dintre cei care urmaresc si comen­teaza articolele lor se uita la 5-6 se­riale pe saptamina.

Calitatea serialelor, in schimb, a crescut cu mult. Mai cu seama pentru cei care si-au petrecut adolescenta in anii 90 si au dobindit de atunci obisnuinta de a urmari astfel de productii. Ginditi-va ca am crescut, fiecare dintre noi, descoperind, dupa Sclava Isaura si Twin Peaks – primul fiind o teleno­vela, iar cel de-al doilea un celebru serial de autor semnat David Lynch –, un numar de seriale de calitate foarte buna. Fie ca vorbim despre Seinfeld sau The X Files, fie despre Beverly Hills 90210, Melrose Place, Friends sau E.R., aceste filme nu doar ca ne-au modelat gusturile, dar au si reprezentat puncte de pornire pentru genuri intregi de seriale. Acum, orice serial cit de cit amuzant se revendica de la Seinfeld si orice drama medicala contine referinte la E.R., iar Greys Anatomy, Nurse Jackie si House MD stau marturie pentru asta; si mai toate serialele pentru adolescenti au invatat de la celebrul Beverly Hills, in frunte cu remake-ul aces­tuia si continuind cu Gossip Girl si Glee.

Apoi, multi dintre actorii din aceste seriale au trecut, cu timpul, de la statutul de vedete TV la cel de actori in toata regula – George Clooney, a carui cariera a inflorit spectaculos in E.R. (Spitalul de urgenta), este acum un actor si regizor premiat cu Oscar. Jennifer Aniston este una dintre vedetele cele mai populare de la Hollywood, iar Julia Louis-Dreyfuss, Matt LeBlanc, Lisa Kudrow sau Julianna Margulies au sau au avut, sezoane la rind, seriale in care au jucat rolurile principale si pe care le-au dus in spate cu multa demnitate ani intregi.

In plus, daca actorii de la Hollywood erau, in anii 90, prezente sporadice in seriale, aparind doar cu titlul de guest stars, acum o mare parte dintre cei care au cunoscut mai intii succesul cu roluri de pe marile ecrane se regasesc in distributiile serialelor: numai in acest an, printre nominalizatii la Globurile de Aur pentru roluri din seriale se numara multe nume cu care ne-am obisnuit din filme de lungmetraj – Claire Danes, Steve Buscemi, Jeremy Irons, Zooey Deschanel, Laura Linney, Alec Baldwin, Diane Lane, Jessica Lange, Maggie Smith, Paul Giamatti sau chiar Kate Winslet, desemnata la un moment dat cea mai tinara persoana care a fost nominalizata de sase ori la premiile Academiei Ame­ricane de Film.
 

Mai mult, regizori si scenaristi celebri si-au incercat norocul scriind si regizind seriale de televiziune. Iar mini-seriile, aceasta specie hibrid la intersectia dintre film si serial, au ajuns de multe ori sa fie mai bune decit cele mai multe dintre filmele care ruleaza in cinematografe – asta daca ne gindim doar la titluri precum Angels in America, adaptarea HBO a celebrei piese a lui Tony Kushner de catre Mike Nichols, cu Emma Thompson, Al Pacino si Meryl Streep in rolurile principale; sau la mai recentul Mildred Pierce, regizat de Todd Haynes, responsabil si de Far from Heaven sau Im Not There, cu Kate Winslet, Guy Pearce si Evan Rachel Wood.

Anii 2000 au venit si cu seriale care au insemnat mai mult pentru cultura populara a acestor ani decit multe filme puse la un loc. Sex and the City, Dexter, South Park si Family Guy, 30 Rock, Mad Men, Lost, The Sopranos, The Wire sau The Office si-au depasit de mult statutul, devenind repere pentru aceasta perioada. Serialele au ajuns atit de importante incit greva scriitorilor din 2007-2008, care a durat 14 saptamini si a facut sa inghete showbiz-ul american, careia i s-au alaturat sute de actori, a costat industria in jur de un miliard si jumatate de dolari si a dus la inflorirea rea­lity show-urilor – inca o dovada ca nu e de glumit cu acest tip de entertainment, care si-a gasit atit de multi fani.

Pasionatii de seriale, insa, nu sint in mod obligatoriu si pasionati de film. Iar avantajul major al serialelor, in acest caz, spun editorii TV Blog, este acela ca ofera placerea vizionarii pentru o perioada mai indelungata, desi in doze mici, saptaminale, spre deosebire de filmele care ofera o satis­factie limitata la durata medie de doua ore, urmata mai apoi de o pauza mare pina la urmatorul film bun. Apoi, povestile din seriale se desfasoara pe o perioada mai indelungata, dindu-le fanilor sansa sa se ataseze de anumite personaje (ginditi-va numai la felul in care am incercat sa ne identificam, de-a lungul timpului, cu perso­naje ca Brenda Walsh sau Kelly Taylor, sa ne alegem o preferata intre Carrie, Miranda, Samantha sau Charlotte sau sa decidem daca este mai bine sa fim Meredith Grey sau Christina Yang), si mai beneficiaza si de intorsaturile de la finalul episoadelor, care ii fac pe amatori sa as­tep­te cu nerabdare episodul urmator.

Insa si dependenta de seriale incepe de undeva. Editorii de la TV Blog vorbesc despre cum nu este nevoie decit de „un serial care sa te vra­jeas­ca si sa te atraga definitiv in aceasta lume. Odata gasit acest serial, e usor sa devii dependent, fie ca vei cauta ac­torii din primul serial, fie ca vei da de seriale care trateaza teme ase­manatoare'. Zanduka, la rindul ei, spune ca „cu Star­gate a inceput dragostea. Si nu s-a mai oprit'. Vizionarea de seriale este o placere personala si cei mai multi dintre dependenti nu tin cont de recomandari a­tunci cind decid ce va merita sa le capteze atentia. „In afara serialelor cu adolescenti, a caror vreme s-a dus pentru mine, ur­maresc orice. Daca am timp, prefer sa vad un episod sau doua ca sa-mi fac o parere singur – nu prea ma iau dupa aprecieri externe ale criticilor si fanilor', declara Gabi P. Iar Zanduka, desi pasio­nata de SF, alege de cele mai multe ori serialul la care se uita in functie de subiect, distributie si materiale promotionale, si doar foarte rar urmareste un show in urma reco­man­darilor. In Romania, totusi, desi o intreaga generatie devoreaza cu pasiune seriale TV, nu s-a format inca un public avi­zat. „Acesta se formeaza de-abia acum', spune Gabi P, „invatind de la cei mai «batrini», care au prins, gustat si inteles altfel lumea serialelor, cu care au facut cu­nos­tinta in vremuri de restriste. Deja numarul celor exigenti a crescut, multe seriale fiind mereu puse la zid din cauza realizarii foarte slabe. Sau e doar o caracteristica a romanilor, mereu nemultumiti de ceva.'

„Te­leviziunile la care au acces majoritatea romanilor prefera emisiunile de divertisment, filmele vechi, la a cincea reluare, si talk-show-urile. Cei din online sint majoritatea tineri, elevi sau studenti', comple­teaza Zanduka. Si chiar daca exista un public in formare, care isi mareste conside­rabil numarul pe zi ce trece, nici o pro­duc­tie romaneasca nu a reusit pina acum sa tina pasul cu acest pu­blic. „In momentul de fata nu cred ca exista un serial romanesc pe baza unui scenariu ca­re sa fie apreciat de user-ii TV Blog (telenovelele sint o alta categorie, nu le acceptam). Sint citeva rea­lity show-uri care au prins, dar acolo e alta poveste, fiind vorba de formate inter­nationale, adapta­te pentru Romania. Nu stiu daca se va ajunge prea curind la nivelul celor din afara, dintr-un motiv foarte simplu: ca sa scoti un serial bun, iti trebuie experienta, pe care nu poti s-o dobindesti daca nu produci nimic. Iar de produs nu se prea produce, pentru ca nu se cere. Au fost citeva incercari – Baieti buni, Efect 30 – dar care au esuat fiindca, momentan, publicul din Romania e vrajit de telenovele. Pina sa aiba un cuvint de spus generatia noua, invatata cu serialele din SUA, UK sau Canada, mai dureaza. |n plus, cred ca mai trebuie lucrat la realizare, serialele roma­nesti suferind inca de prea multa teatralizare', comple­teaza Gabi. „Poate Pariu cu viata sa fi avut ceva succes printre adolescenti, dar din feedback-ul de pe blog reiese ca succesul este limitat', adauga Zanduka.

Preferintele acestui public tinar si in formare, spun editorii, sint diferite in functie de virsta, gen si educatie. Majoritatea celor care acceseaza TV Blog sint foarte tineri, iar voturile lor din chestionare merg catre seriale cu si despre adolescenti, si spre se­rialele cu vampiri, care au izbucnit spectaculos odata cu febra Twilight. Utilizatorii mai copti prefera mai degraba dramele. „Spre deosebire de americani, la noi nu prea prind serialele despre doctori si cele procedurale. Evident, exista si citeva exceptii. La fel, comediile par sa piarda lupta cu unele seriale incadrate in vasta categorie «drama», dar e firesc, fiecare popor gus­tind un anumit tip de umor. Apropo de asta, poate ar mai trebui insistat si lucrat la comediile romanesti, umorul de pe vremuri fiind net superior celui actual, care in­cear­ca o apropiere fortata si nereusita de umorul de cartier.'

Dar, conform infor­ma­tiilor culese de cei care realizeaza site-ul, cele mai apreciate de romani sint dramele de actiune, in genul lui Lost sau Prison Break, cele medicale, precum Greys Anatomy sau House MD, comediile ca Two and a Half Men si Modern Family si putinele seriale SF care se mai fac. Aceasta in conditiile in care exista pre­ferinte ale editorilor care nu coincid cu cele ale user-ilor – Game of Thrones fiind cel mai apreciat serial printre editori, iar printre spectatori – The Vampire Diaries.

Nu exista, insa, prea multe reguli. Chiar daca eu astept cu infrigurare noile episoade din The Big C, iar serile de vizionare de True Blood de luni seara s-au sistat pe durata pauzei intre sezoane, pentru ca nici unul dintre prietenii mei nu a decis ce am vrea sa vedem im­preuna in continua­re, fie­care dintre noi si-a gasit substitute si vede, in paralel, citeva alte seriale despre care po­vesteste cu pasiune. Si, chiar daca este clar ca vom mai depasi citeva deadline-uri privind fara oprire cine stie ce dra­ma sau comedie produsa in strainatate, astep­tam, acum, si acel serial romanesc care sa ne faca mindri – si dependenti de seriale facute in Romania.

Foto: Guliver

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK