Dependenta de dragoste, un dezechilibru emotional grav?

Daniela, prietena mea, are un iubit nou. Cam de trei-pa­tru luni. De cand s-a indragostit, nu mai face nici un pas fara „iubirea vietii ei'. Nu-i mai plac cluburile in care mer­geam tot timpul impreuna, nu-i mai place un anumit gen de muzica pe care o savuram amandoua, nu-mi mai re­pro­seaza ca n-am timp sa-i dau nici macar un telefon in zilele cand se apropie termenul de predare a revistei in tipografie.

Dar asa e cand te in­dra­gostesti, cam asa am facut si eu si asa li s-a intam­plat tuturor prietenilor mei. Nu la fel statea treaba cu fosta mea colega din facultate, Odette, care era sigura ca ar muri daca iubitul ei ar parasi-o. Nici cu Mara nu e in regula, pentru ca ea re­cunoas­te ca nu este foarte sigura daca isi mai iubeste sotul, dar obis­nuinta, co­piii, casa lor cumparata impreuna n-o lasa sa se gandeasca la des­partire. Pentru altii, trecerea timpului nu face decat sa sudeze si mai bine iubirea: „El e totul pentru mine. Cu cat trece timpul, cu atat ide­ea de a-l pierde ma inspai­manta mai mult, spune Ioana.

Dor sfasietor, ganduri suicidare, dureri de nealinat, incertitudine… Diagnostic? Dependenta. Da, dependenta de un om, de un sentiment, de viata in cuplu, dependenta de sex. O fi grav? Depinde de grosimea lantului. Daca acesta este atat de solid incat iubirea tinde spre nebunie, daca ea te izoleaza de lume ca un drog, pazea!

Trebuie sa incerci sa ga­sesti un echilibru mai armonios si mai senin intre sentimente si dependenta. Bine-bine, dar fara o anumita doza de dependenta, ce-ar fi iubirea? N-ar fi decat un sentiment cal­dut, adica mediocru. Cu alte cuvinte, nimic. Femeia libera, autonoma, independenta e, de cele mai mul­te ori, singura. Psihologii si sociologii sustin ca de­pendenta este o conditie vitala pentru oameni.

Fiin­­tele umane au nevoie, prin insasi natura lor, sa a­par­tina unui grup si sa aiba o relatie privilegiata cu o alta fiinta umana. Cuplul acopera amandoua a­ces­te necesitati. Este, deci, firesc sa ne cautam „ju­ma­ta­tea. Dar, cu cat investim mai mult intr-o relatie, cu atat devenim mai dependenti de ea. Si cu atat ris­cam sa cadem mai de sus, desigur. E un risc. Dar, ca si la bur­sa, daca nu joci, nu poti castiga. Pare imposibil sa scapi din acest lant al slabiciuni­lor, fara a renunta la ideea de iubire.

Dar, cum spu­neam, nu lantul este problema, ci gro­simea lui. Daca e prea greu, jocul poate deveni periculos. Exemplu: Elena este studenta si, de ceva vreme, e foarte ne­fe­ricita: „Eu si Valentin eram impreuna de trei luni cand el a trebuit sa se mute cu serviciul in alt oras. Cand m-a anuntat despre aceasta decizie, am simtit ca lumea toata s-a prabusit peste mine. Ne ve­dem in fiecare week-end, dar cele cinci zile pe sap­ta­mana in care nu e langa mine mi se par un cos­mar care se repeta mereu. Am inceput sa traiesc ca un zombie. Nimic din ce-i in jurul meu nu ma mai in­tereseaza. Valentin e obsesia mea permanenta. Imi imaginez cum se intalneste cu alte fete si sufar ca un martir. Cand, in sfirsit, ne revedem, nu pot sa ma bucur de clipele petrecute impreuna pentru ca nu ma gan­desc decat ca peste o zi o sa plece din nou. Nu ma pot stapani. Inventez tot felul de motive ca sa nu mai ies cu prietenii. Imi vine sa plang mereu, chiar si atunci cand ma duc sa cumpar paine sau merg la cursuri… Asta daca mai merg la cursuri.

Trist, spunem noi. Dar, pentru psihologi, aceasta nu e decat o descriere ba­nala a unui caz de dependenta sentimentala ajunsa la paroxism: sen­za­tie de neputinta, de pier­dere a controlului, schim­bari bruste de dispozitie, depresie, accese de violenta, izolare… Psihologii si psihiatrii au de-a face mereu cu persoa­ne devastate de o legatura sentimentala anormal de puternica, du­reroasa, daunatoare.

In Oc­cident si, mai ales, in Statele Unite, s-a ajuns sa se compare acest tip de relatii cu toxicomania si s-au infiintat chiar si organizatii de profil, dupa tiparul celebrilor Alcoolici Anonimi.

Doi psihiatri francezi, Marc Valleur si Jean-Claude Matysiak, au publicat o carte intitulata Sexul, pasiunea si jocurile video. Noile forme de dependenta. Ei sustin ca anumite forme de atasament fata de ci­ne­va, pasionale, chinuitoare si distructive, pot fi tra­tate drept toxicomanie. Caci, asa cum constata autorii, ca si drogurile, pasiunea poate deveni peri­culoasa atunci cand fascinatia puternica pentru ci­ne­va face ca propria persoana sa treaca pe planul doi si duce la izolare, la lipsa dorintei de schimbare, la dezinteres pentru orice altceva decat obiectul pasiunii, moartea ramanand singura alternativa in absenta acestuia.

Ca si in cazul celor dependenti de droguri, putem vorbi de betie, delir, nevoi irepresibile. E doar o metafora sau aceasta inrudire de sensuri are o baza reala? „Psihiatrii care se ocupa de toxicomani au observat ca in «febra» pasionala exista adesea perioade de sevraj, ea indeplinind astfel un rol de drog de substitutie, explica in cartea sa Marc Valleur. „De multe ori se intampla ca unele persoane sa-si caute consolarea in alcool sau droguri, dupa o deceptie sentimentala.

Din fericire, de cele mai multe ori, bulimia pasiona­la se limiteaza la primele momente ale unei relatii, adica atunci cand ne indragostim. „Flash-ul intalnirii, care te orbeste si il impodobeste pe celalalt cu toate calitatile, in timp ce restul lumii ramane tern si neinteresant, se estompeaza incetul cu incetul. Nimeni nu poate trai la infinit pe culmile pasiunii.

Dupa o luna-doua-trei sau cinci de miere, urmeaza (asa cum ne invata orice manual de psihologie a cuplului) proba realitatii, timpul primelor conflicte si deziluzii. „Mala­dia este, deci, in mod normal, de scurta durata. Dar nu intotdeauna. Exista si „dependenti care nu se pot des­prinde de aceasta stare de gratie, chiar daca pasiunea de inceput mai traieste doar in mintea lor. „Am ezitat timp de zece ani sa divor­tez, desi stiam bine ca relatia mea cu Paul era complet compromisa, povesteste Diana, o doamna de 40 de ani plus doi copii. „La inceput eram atat de convinsa ca fara el n-as putea trai! Apoi, cu timpul, am inceput sa realizez ca ceea ce ma tinea langa el nu mai era pasiunea, ci mai curand imagi­nea iubirii, asa cum exista ea in mintea mea.

Cei obsedati de simptomele pasiunii sunt dependenti de amin­tirea prime­lor zile de iubire. Ei raman adesea alaturi de par­te­nerul lor de dragul zilelor de mult apuse. Altii, precum doamna Bovary, isi doresc, mereu si mereu, emotia inceputului. De indata ce focul se domoleste, schimbarea partenerului de­vine o cerinta iminenta, pentru a putea regasi acele momente intense, pline de dorinta. Cei de peste Ocean i-au numit pe acestia din urma „serial lovers sau „love addict.

Cat priveste cauzele acestor tipuri de comportament, psihologii le-au gasit sondind destul de adanc, asa cum stiu ei. Ele ajung – desigur – pana in copi­larie. Atat cea a umanitatii, cat si cea personala. Noua nu ne ramane decat sa ne intrebam cum se poate construi o relatie solida si frumoasa, in care dependenta sa faca o nota armonioasa, nu una stridenta si falsa.

„O relatie autentica, spune Marc Valleur, „evolueaza in timp. Tandretea urmeaza pasiunii infocate din primele zile, iar angajamentul te ajuta sa depasesti momentele in care pasiunea dormiteaza. Libertatea este o alegere asumata intr-o astfel de legatura. Cum ajungi la un astfel de echilibru? Unii spun: cu rabdare. Si nu este doar o gluma. Ai nevoie de rabdare si de timp pentru a doza cat mai bine pasiunea, tandretea, angajamentul. Cand ai ajuns aici, insa, nu poti sa spui ca ai scapat de griji, fiindca – stiti, nu? – acest echilibru este unul destul de instabil.

Dupa un timp, in care vei fi aflat ca celalalt nu poate raspunde tuturor nevoilor tale si viceversa, pana la urma, piesele de puzzle pe care le imbinati impreuna vor reusi sa compuna o imagine. Sau nu. Dar, ca sa afli, nu-i alta cale decat sa incerci. Si sa incerci. Si sa incerci.

Arhiva Revistei Elle
Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK