Aniversarile sint intotdeauna un prilej de sarbatoare, dar si de bilant. Mihaela Nicola se bucura de trecerea fiecarui an, care o face mai bogata si mai echilibrata spiritual.
Am avut un inceput de an coplesitor. M-au invaluit teme, griji si preocupari de tip nou. S-a asternut deja primavara inainte ca eu sa fi savurat zilele cu nea stralucitoare. Am aminat, nespecific mie, sa raspund mesajelor de orice fel venite de la cititori si am uitat sa-mi sarbatoresc aniversarea. De altfel, nu am celebrat-o niciodata in chip festiv si mi-a fost intotdeauna greu sa raspund la intrebarea „Ce-ti doresti de ziua ta?'.
In principiu, imi doresc lucruri fara contur material (pe acelea mi le ofer in restul de 364 de zile) si imi doresc vibratii de bine-gindire. De ziua mea primesc urari de viata lunga si ofer celor din jur multumiri pentru felul in care au ajutat devenirea mea.
Inca ma bucur de trecerea fiecarui an caci nu le simt alunecarea pe trup, ci doar bogatia pe care o aduc mintii si echilibrul pe care il adauga judecatii mele. De ziua mea fac mereu un exercitiu de tacere, rememorez aniversarile trecute si fug de a le imagina pe cele viitoare. Rasfoiesc in minte paginile vietii si ma surprind mereu recunoscatoare pentru a fi trait atit de intens si atit de devreme experiente care slefuiesc vointa si modeleaza comportamentul. In toate neimplinirile trecute imi gasesc doar mie vinovatii si mi se pare ca scanarea propriilor vicii si imperfectiuni a fost cheia progresului de la o zi la alta. E comod, e simplu si mai ales reconfortant sa explici esecurile tale prin vinovatia altora de a le fi facut sa se intimple.
Dar eu nu sint un om comod. Aleg sa parcurg drumul eficient, nu neaparat pe cel simplu. Aleg poteca de pe care culeg roade si nu pe cea batatorita de neputintele altora. Aleg asadar, mereu, sa ma gindesc la ceea ce eu am facut grabit, superficial ori gresit. Astfel incit invat mereu de la mine – si despre mine – cum sa fac mai bine data viitoare. Ma intristeaza sa vad infirmitatea altora in a se radiografia pe sine si ma mihneste cind vad esecuri, neimpliniri, neajunsuri pe care oamenii le explica prin nedreptatea vietii sau prin vinovatia de orice fel a altora si niciodata prin propria inabilitate.
In toate izbinzile trecute ale vietii cel mai mult ma bucura ca am deprins toleranta. Demult, cindva, de acasa. Sau poate pe drum, altoit in lumea civilizata de la care imprumut mereu cite ceva valoros. Sint fericita, desigur, cu anvergura companiei mele, cu reputatia profesionala dobindita in ani, cu implinirile personale si influenta scrierilor mele. Sint fericita ca am putut modela destinul profesional al multor oameni si ca am slefuit personalitati, mentalitati, constiinte. Dar cea mai pretioasa implinire este putinta de a ma transforma pe mine in mai bine, de la o zi la urmatoarea.
Ma indoiesc mereu ca judecata mea e valida, ma feresc de generalizari paguboase si fug asiduu din calea tentatiei de a-i eticheta in vreun fel ireversibil pe ceilalti. Ma uit intotdeauna la cele doua puncte de vedere intr-un conflict si adaug nuante la orice enunt categoric. E forma mea de a nu separa lumea in bun si rau absolut, tocmai pentru ca nimeni nu detine adevarul nud. Urarea pe care mi-o fac mie, intocmai precum ceea ce doresc cititorilor, este un plus de intelepciune si abilitatea de a construi, consolida modele.
Nu am copii, dar daca i-as avea mi-ar fi greu sa le justific de ce si-au pierdut dreptul la exemple frumoase in jur. Mi-ar fi imposibil sa legitimez felul in care s-au diluat reperele morale si faptul ca generatiile noastre n-au lasat nici un model superlativ in picioare. Am reusit sa maculam orice nume care se impusese vreodata drept „campion' al vreunui domeniu. Celor carora le admiram performante le gasim cusururi de parcurs, celor pe care ii pretuim pentru izbinzi le cautam cu voluptate fisuri de caracter si tot asa… ne ocupam asiduu si fara abateri sa demolam mai mult decit construim. Imi doresc pentru mine putinta de a fi altfel si celorlalti le urez sa-si doreasca acelasi lucru.
Drepturile de autor provenite din publicarea acestui articol sint donate fundatiei „the group'.
Foto: Shutterstock