De moda veche (de Mihaela Radulescu)

Asociem, de multe ori, sintagma „moda veche“ cu desuetudinea si anacronismul. Mihaela Radulescu ne demonstreaza ca termenul implica bun-simt, bun-gust, discretie si un pic de romantism.

E o expresie pe care o folosim din ce in ce mai rar, caci adresantul ei e o specie pe cale de disparitie. Straduinta tuturor de a se adapta, de a fi cool, de a fi updatat si conectat nu prea mai lasa loc apucaturilor „de moda veche'. Privintele in care am putea fi de moda veche sint nenumarate si tin fie de context, fie de educatie, de raportare la alta persoana care sa se extazieze la asa ceva, fie de interpretarea unui rol cu care sa dam gata vreun nostalgic de care avem neaparata nevoie. In iubire, in cresterea copiilor, in felul de a ne primi musafirii, in moda vestimentara, in comportamentul fata de prieteni si vecini si in multe alte situatii, o farima macar din „moda veche' se arata, chiar involuntar, oricite alte variante posibile ne ofera viata moderna. Iubirea ne pune cel mai adesea si mai natural in situatia de a fi de „moda veche'. Floarea, plimbarea, cina, iesitul la cinema, condusul pina acasa, cu toata dulcea lor desuetudine, ramin in topul modalitatilor de cucerire si intaresc statisticile care arata ca, urmind pasii de moda veche, relatiile de amor sint mai durabile si mai sanatoase.


Putine sint femeile care n-ar putea fi cucerite cu aceasta desfasurare de gesturi, cu aceasta tenacitate politicoasa si magulitoare. Dar putini sint barbatii care trec rabdatori de la un nivel la altul, fara sa incerce sa triseze pe alocuri pentru a ajunge la punctul suprem, asternutul. Cind devenim parinti, oricit ne spunem ca vom fi moderni, intelegatori, ca le vom da copiilor toata libertatea pe care noi n-am avut-o sau toate privilegiile la care noi doar visam la virsta lor, tot gasim prilejuri in care moda veche se insinueaza si ne face sa mai si interzicem, sa mai si limitam, sa mai regindim solutii pentru educatia copiilor nostri. Inca mai sintem tari pe pozitia de moda veche, macar unii dintre noi, si refuzam sa le luam telefon mobil, jocuri electronice, le citim basmele copilariei noastre si nu Harry Potter, le dam mincare gatita, nu fast-food, ii directionam spre sporturi si limbi straine, nu spre uitatul in nestire la TV sau jucatul pe computer. Dar functioneaza pina devenim anacronici sau pina cind drama copilului care tot vede la altul ceva ce el nu are ne face sa ne dedam la fapte moderne.


Politetea moderna a suferit si ea amendamente, dar si prescurtari, ca si limbajul de posta electronica. Daca un rapper sau hip-hopper si-ar scoate caciula/sapca/basca in fata unei femei din incapere, nu l-am percepe ca pe un tip sau gest de moda veche, caci n-am putea sa armonizam vizual turul lasat al pantalonilor, tatuajele, tricourile largi cu gestul de inalte maniere. Desi ar fi atit de sexy! Nici ridicatul de pe scaun, cind se asaza femeia, nu pare sa mai reziste mult, poate si pentru ca femeile moderne nu par sa mai fie atit de pretentioase sau la curent cu moda veche. Se intimpla sa ne induioseze gesturile traditionale, se intimpla sa ne dorim ca barbatul pe care-l iubim sa ne rasfete cu orice, fie si cu o cutie de bomboane trimisa prin posta sau cu gestul atit de intim de a ne tine haina cind ne imbracam, de a ne inchide colierul sau fermoarul rochiei, de a ne spune „Sarut mina' sau discret, la ureche, ce nu-i convine.

Creatorii de moda s-au tot intors la anii in care femeile purtau cu gratie rochia si toate accesoriile feminine glamouroase si complicate, iar noi ne-am minunat de-atitea ori de frumusetea unor femei ca Audrey Hepburn sau Grace Kelly. Femeile moderne ale altor epoci sint astazi reperele noastre de „moda veche' si, de cele mai multe ori, nu neaparat hainele pe care le purtau ne taiau respiratia, ci un anume ritual al privirii, al sta­tului pe scaun, al atitudinii, al zimbetului, al felului in care-si beau cafeaua.


A fi o doamna sau un domn, cu adevarat, inseamna si a folosi tehnica de „moda veche' in aproape orice imprejurare a vietii si, mai ales, a relatiei dintre un barbat si o femeie. Ramin la convingerea ca un tip cool sau sexy contine si un barbat bine educat, manierat, plin de surprize de „moda veche', chiar daca poarta tricoul desirat si sapca invers. Cu atit mai mult cind poarta costum, cravata si butoni. Ramin neschimbata in opinia ca o femeie care mai stie inca sa iasa din casa aranjata si ingrijita, chiar daca a iesit sa cumpere piine, e o femeie frumoasa si moderna, chiar daca hainele ei sint din alte epoci. La fel cum cred cu tarie ca o femeie care tine un barbat la o distanta eleganta, pina-si demonstreaza sentimentele reale, e mai feminina si mai sexy decit oricare alta care sare peste introducere si ajunge direct la punctul culminant.


Moda veche are si mai multa savoare cind e amestecata cu tot ce e interesant si cuceritor din lumea moderna. Dozajul e cheia, dar si curajul de a te updata, la orice virsta, cu tot ce inseamna… „moda veche'.

mihaela@monaco.mc

Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingrijirea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.

Foto: Shutterstock.com
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
 
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din lifestyle