De ce sa avem femei in politica daca ele nu se ocupa de problemele reale ale femeilor?
Privind fotografiile facute ieri de primarul Gabriela Firea la intalnirea cu cei doi medici demisionari de la spitalul Colentina, m-a apucat un sentiment de amaraciune, de urat. De jena. Pentru ca, oricat de tare mi-as dori ca noi, toate femeile, sa fim reprezentate in politica, imi e clar ca nu are cine sa ne reprezinte.
Prestatia femeilor cu vizibilitate din viata politica din Romania este o rusine si o dezamagire, si poate ca cea mai condamnabila dintre aceste prestatii este cea a Gabrielei Firea, primarul Capitalei, o oportunista lipsita de viziune, preocupata mai degraba de propria imagine (cum bine sublinia intr-o postare pe Facebook fostul Ministru al Sanatatii Vlad Voiculescu) decat de soarta celor care au votat-o.
Dar „stilul Gabriela Firea', pentru care e emblematic episodul de pe cand era purtatoarea de cuvant a campaniei lui Victor Ponta si cand il hartuia pe Klaus Iohannis, reprosandu-i lipsa de copii, nu e decat o grosolanie si aproape ca nu se compara cu ce fac alte femei din politica. (Desi merita sa ne aducem aminte ca ea a fost cea pusa in fruntea unei Comisii de lucru a femeilor din PSD acum cativa ani, promitand sa se ocupe de marea problema a violentei domestice, postura din care nu a facut nimic concret. Sau ca azi Retelei VIF i-a fost refuzat traseul Universitate-Romana-Victoriei pentru Marsul „Impreuna pentru siguranta femeilor”, pentru ca Piata Universitatii si Piata Victoriei au o simbolistica aparte; nu se stie daca vor fi sau nu lucrari de asfaltare; iar marsul s-ar putea presupune cu protestele spontane din Piata Victoriei). (UPDATE: In cele din urma marsul a fost aprobat).
Evident, nu e de mirare ca primarul Capitalei a gasit repejor ieri o oportunitate de fotografii cu medicii demisionari de la Colentina, ca sa nu mai bage lumea de seama ca medicii, de fapt, si-au pastrat pozitiile si ca intalnirea lor nu a rezolvat nimic. Dar avem probleme mai mari de atat.
Sa nu uitam, de exemplu, de Lia Olguta Vasilescu, Ministrul Muncii, care declara zilele trecute, conform Agerpres, dupa ce a plafonat indemnizatia de crestere a copilului, ca „puteam sa nu mai dam deloc' – dincolo de cat de discutabil este plafonul de 1800 de euro sau de necesitatea unui astfel de plafon, vorbim despre o atitudine. Iar atitudinea este cea a unei marinimoase care da de la ea, sa aiba si mamele ce sa manance.
De cealalta parte a baricadei o avem pe Raluca Turcan, prima dintre femeile din PNL care s-a grabit sa stranga mana reprezentantilor Coalitiei pentru Familie si sa stabileasca un protocol care semnifica sustinerea initiativei acestora de a redefini in Constitutie familia, ignorand nu doar restrangerea drepturilor acestora pentru persoanele de acelasi sex care alcatuiesc familii, dar si mamele singure care formeaza, impreuna cu copiii lor, familii. Si, fireste, inchizand ochii la programul organizatiilor de sub umbrela aceleiasi Coalitii, care spune clar cum planuieste sa anuleze subventiile publice pentru avort electiv si mijloace contraceptive.
Dar poate ca nici una dintre ele nu e mai absurda (saptamana asta, cand proiectul a ajuns la Senat) decat deputata UDMR Csep Eva Andreea, initiatoarea unei legi privind violenta domestica care se opune proiectului depus anterior de deputata PNL Adriana Saftoiu intr-un punct esential – impacarea intre agresor si victima ar duce la inlaturarea raspunderii penale. Adica ar fi nevoie ca un partener sa te bata de doua ori ca sa fie pedepsit cu adevarat de stat. Daca te intereseaza, afla ca proiectul e girat de inca vreo 20 de femei din toate partidele (inclusiv de Raluca Turcan, despre care iti vorbeam mai sus).
Poate ca nu m-ar fi tulburat atat de tare masurile femeilor din politica de la noi daca un nou studiu Eurostat nu ar fi aratat ca avem iar cele mai multe mame minore din Europa. Si cand zic minore ma refer la sute de fete cu varste intre 10 si 14 ani. 676 astfel de cazuri s-au inregistrat in Romania doar in 2015, in conditiile in care Romania e fruntasa in clasamentul tarilor din UE cu mame adolescente, cu aproape 10% din totalul nasterilor inregistrate (vreo 25 de mii de nasteri in 2015, daca te intrebai).
Si, dupa cum zicea pentru Euronews Irene Donadio, purtatoarea de cuvant pentru International Planned Parenthood Federation European Network, astfel de procente arata ca ceva e profund gresit in societate. Trebuie sa te intrebi cat e apreciat consimtamantul in respectiva tara. Ce alegeri legate de autonomia sexuala si reproductiva au fetele acelea, dar si legate de relatii si de intreruperea sarcinii. In unele cazuri vorbim, practic, despre copii, deci e in joc si un esec in protectia copilului.'
Ca aceleasi date arata ca Marea Britanie, care a introdus recent educatia sexuala obligatorie in scoli, a facut progrese uriase, injumatatindu-si numerele de adolescente care devin mame, e deja alta poveste.
Dar Donadio spune despre Romania si Bulgaria ca le lipseste angajamentul cand vine vorba de egalitate de gen si educatie.(…) Nu e vorba despre decizii individuale, ci despre sisteme. Stim ca in Romania si Bulgaria sunt probleme legate de drepturi si de aceea aceste fete trec prin asta.'
Problema asta nu s-a aflat, insa, pe agenda femeilor din PSD care s-au reunit de curand in ii la Constanta la traditionala Scoala de vara, care a avut ca tema promovarea portului popular si a produselor traditionale. Conform europarlamentarului Viorica Dancila, presedinta Organizatiei Femeilor Social-Democrate, „unul dintre subiectele pe care le vom aborda va fi un subiect foarte drag noua, social-democratelor, si anume intoarcerea la traditii, port popular si ceea ce reprezinta diversitatea în Uniunea Europeana, pentru ca noi avem obiceiuri, traditii, cantece, port atat de frumoase si e pacat ca sa nu le promovam si trebuie sa le sustinem si sa le transmitem tinerei generatii, asa cum altii ne-au transmis nou acest lucru”, citata de Agerpres.
Probabil ca lucrarile Scolii au luat de buna initiativa unei alte femei din politica romaneasca, Ministrul Apelor si Padurilor, Doina Pana, care spunea ca isi doreste mai multe stiri pozitive in presa si e dispusa sa formuleze o lege in acest sens: „M-am gandit la femeile din presa, pentru ca sunt si mame si se gandesc si la viitorul copiilor lor. M-am gandit la un fel de pact intre femeile din politica si cele din presa, in sensul se creeze un val, prin dezbateri, prin invitati lideri de opinie, in emisiuni, care pot fi din orice domeniu, cantareti, vedete, dar sa se creeze valul necesar pentru a se solicita aceasta lege”.
Asa ca, chiar daca unele ONG-uri care sustin egalitatea de gen sunt multumite doar cu numarul de femei din politica, mi se pare ca degeaba le avem acolo daca nu ne reprezinta si nu se ocupa de problemele noastre.
Foto: Hepta