Să îți insulți partenerul nu este o opțiune sănătoasă pentru cuplu, și nici el nu va învăța că a greșit. Ce consecințe pot apărea.
Ți-ai făcut un obicei și la orice ceartă imediat îți insulți partenerul de cuplu? E o practică veche, prezentă și în fostele relații? Ai văzut asta în familie, la părinții tăi, și de aceea nu ți se pare ceva deosebit sau greșit? Ei bine, acest comportament lipsit de respect poate avea repercusiuni serioase în cuplu.
Și se întâmplă treptat și sigur. Ce crezi că s-ar petrece cu tine dacă cineva ți-ar spune constant că nu ești bună de nimic, ești incapabilă, nu te descurci, faci numai alegeri proaste?
Tocmai pentru că încrederea lui în forțele proprii este afectată de insulte, nu va mai avea curajul să facă nimic fără să te consulte. De teama exploziilor tale de furie, ori pentru că ajunge să creadă ceea ce îi spui. Astfel că totul se va întoarce împotriva ta, și te vei trezi că ești copleșită de responsabilități, epuizată, te vei plânge că nu te poți baza pe el și că îi lipsește inițiativa.
Când îl insulți, cel mai probabil că el se va retrage emoțional. Astfel, conexiunea dintre voi, intimitatea emoțională au de suferit. Nu se va mai simți în siguranță să îți facă anumite mărturisiri, nu se va mai simți acceptat, valorizat, important sau chiar dorit.
Poți să manifești dezacordul fără să dai dovadă de lipsă de respect. Cuvintele urâte îl rănesc, iar unele chiar nu pot fi iertate. Sau va fi nevoie de foarte mult timp și acte de reparare pentru a obține iertarea.
S-a întâmplat ca la un moment dat să fii într-o situație delicată, să ai o suferință, și să cauți mental ancore care să îți aducă o stare de bine? Să te gândești la evenimente sau la persoane dragi ție? Ei bine, tu nu vei mai fi acea ancoră pozitivă, acel spațiu de siguranță, ceea ce este foarte periculos în cuplu.
Când îl insulți el e nevoit să se apere. Și o poate face disfuncțional, așa cum te manifești și tu, ceea ce îți va aduce și mai multă nemulțumire, frustrare. Te poate ataca, jigni înapoi, sau va refuza orice dialog. Astfel încât atunci când aveți o situație problematică, el nu va fi dispus să se implice pentru a o rezolva.
Ca și cum tu ești mai bună decât el, ceea ce gândește el este greșit, nu are valoare sau importanță. Îi atribui un grad de inferioritate care nu e nici real și nici drept. Iar în acest context noțiunea de echipă se pierde în neant. Căci tu te plasezi în rolul de șefă, judecător și nicidecum coechipier. Îi invalidezi emoțiile, ce simte și ce gândește.
Când îi pui etichete (ești un egoist, ești neatent, ești dezordonat, ești prost etc), când generalizezi (niciodată tu nu faci…, întotdeauna te porți…) anulezi tot ceea ce a făcut bun, valoros.
Foto: PR