De ce să fii perfecționistă e cât se poate de dăunător pentru relația de cuplu

Ești perfecționistă și asta crezi că este o calitate? De fapt îți faci rău ție și relației de cuplu, iar niciun bărbat nu va fi suficient de bun.

Vrei tot ce este de cea mai bună calitate. Și în final de ce ar fi un păcat că vrei să trăiești bine? A fi perfecționistă spui că e o trăsătură de caracter puternică și te mândrești cu ea. Îți aduce performanța și te ajută să bifezi acele standarde înalte pe care ți le-ai setat mental de foarte multă vreme. Capcana este că acele standarde sunt mai degrabă nerealiste decât realiste, și indiferent ce ajungi să împlinești nu te bucuri cu adevărat. Căci pragul se duce și mai sus, și mai sus, cerințele cresc, îți spui că se poate și mai bine. Iar asta se suprapune inclusiv peste relația de cuplu.

Presiune

Presiunea perfecțiunii te apasă teribil. Performanța sună bine pe hârtie, din exterior e strălucitoare. În practică uneori e chiar dureroasă. Iar această presiune o extinzi și asupra partenerului. Ești foarte exigentă, ceri constant, iar el se simte ca la olimpiadă sau o competiție de cel mai înalt nivel.

Nu admiți greșelile

Pe lângă exigență, critica pare ceva natural. Greșelile le vezi ca pe o slăbiciune, ca pe ceva inadmisibil, iar la nivel inconștient le vânezi. Le cauți și le reproșezi cu ironie sau cu patos. De cele mai multe ori ele sunt însoțite și de diverse feluri de pedeapsă, precum retragerea afecțiunii, activități pe care nu le mai faceți, plăceri pe care i le interzici partenerului, chiar și cele de natură sexuală.

Te compari

Barometrul tău este reprezentat și de alte relații de cuplu. Iar iarba ți se pare mereu mai verde în curtea vecinului. Nu observi punctele forte ale cuplului vostru, ci care vă sunt minusurile în raport cu ce fac oamenii vizibil pe social media, ce povestesc atunci când vă întâlniți. Care sunt hibele celorlalți? Nu contează, ci doar cu ce consideri că ar fi mai buni ca voi. Și intri într-o competiție cu prietenii voștri, cu colegii de serviciu, cerând de la partenerul tău un ideal de relație palpabil doar în cărți sau filme.

Următorul!

Ai o listă întreagă de căsuțe pe care e obligatoriu ca partenerul de cuplu să le bifeze. Poate la început ți se pare că sunt toate completate, ochelarii roz ai îndrăgostirii având capacitatea să dea o aură a… perfecțiunii. Dar după ce trece încântarea inițială încep să fie debifate, iar tu nu poți trăi cu asta, căci vrei absolutul. Sau nici nu ajungi în acest punct. Niciun bărbat nu trece de interviul inițial, nu e suficient de bun, și ca atare schimbi partenerii în căutarea bărbatului perfect. Care nu există, desigur.

Satisfacție mică

Un efect secundar al perfecționismului este că nu ești niciodată mulțumită, ceea ce înseamnă un grad scăzut de satisfacție în cuplu. Tu vezi fericirea ca pe ceva fabulos, iar o stare de bine nu este suficientă. Te însoțește constant o stare de amărăciune interioară, care e dată exact de partea ta critică și exigentă.

Amânări

O persoană perfecționistă țintește excelența, iar teama că ea nu va fi atinsă duce la amânări, procrastinări, evitarea aparentă a responsabilității și decizii care nu sunt luate nici sub presiune.