Ai prietenii împărțiți pe categorii și te simți mai confortabil să le aloci individual diferite teme ce țin de viața ta? Atenție la problemele de cuplu.
Ții foarte mult la prietenii tăi. Cu unii te cunoști de foarte mulți ani, cu alții s-a legat prietenia ceva mai recent, și toți au dovedit că sunt acolo pentru tine așa cum pot atunci când ai nevoie. Te simți ascultată, înțeleasă, văzută, fără a pica în plasa idealismului. Căci și în prietenie îți apeși butoanele, o intenție bună poate fi împachetată disfuncțional. Și cu prietenii te cerți sau ești deranjată de anumite atitudini de-ale lor, le observi defectele. Dar când faci calculul, ce iese pe plus e net superior listei cu minusuri. Și prin prisma expertizei și experienței fiecăruia, stilului de viață, cumva i-ai compartimentat.
Ai prietenul cu care te sfătuiești când vrei să renovezi deoarece lucrează în domeniu sau a făcut și el asta de multe ori și se pricepe. Prietenul pasionat de sport și nutriție care îți oferă ghidaj când realizezi că ai derapaje. Prietena cu care mergi la teatru, cea care știe cele mai bune restaurante din oraș. Prietenii la care apelezi când ești la o răscruce profesională și te ajută să iei decizia cea mai bună. Prietenii cu care știi că ai vacanțe reușite, cei cu care te distrezi la dans o noapte întreagă. Și prietena spre care te îndrepți când ai probleme de cuplu. Iar pentru ultimul rol raportarea nu vine mereu în întâmpinarea nevoilor tale.
Este important să ai în față o oglindă onestă, în care să ai încredere. Și chiar dacă nu îți place să le primești, feedback-urile negative pot fi foarte constructive dacă ești sinceră cu tine și dispusă să te uiți la propriile greșeli. Problema apare când gândirea din partea prietenei nu mai este una critică și rațională, ci una direct umilitoare la adresa ta. Nu mai primești ajutor, ci bullying.
… aduce confuzie, o percepție distorsionată asupra normalității, naște nedreptatea sau competiția. În final, normalitatea ta de cuplu poate diferi foarte mult de normalitatea din viziunea prietenei tale. Și în esență ce este această normalitate? Un set de reguli explicite care să formeze cadrul de desfășurare al relației. Iar când din perspectiva ei iubitul tău are dreptul la un anumit lucru și exact la același tu nu ai dreptul, se creează fisura. Până la urmă părerea ei nici nu contează aici, nici cine are dreptate, în speță tu sau partenerul. Contează cum vă negociați voi doi în cuplu limitele în funcție de care să vă trăiți și construiți relația.
Ghidajul ei se schimbă după cum bate vântul, pe probleme similare. Acum este discretă, acum problemele tale de cuplu sunt împărtășite tuturor. Este afectat capitalul de încredere legat de maniera în care gândește, plus capitalul de încredere în ceea ce privește incapacitatea de a ține un secret și a-ți proteja intimitatea.
E grozav să o știi în echipa ta, că îți ia partea mereu și îți protejează spatele. Riscul este și acela în care ea îți întreține și întărește tiparele disfuncționale. Nu te invită să te uiți mai profund la ce faci și de ce, nu te invită să îți exersezi empatia și să te pui în papucii partenerului de cuplu. Nu este despre ce poți îmbunătăți tu la tine, cum poți alege relațional mai sănătos, ci despre cum plecați împreună la luptă împotriva bărbaților.
Stați de vorbă mult, e supraimplicată. Aproape că îți desenează ce și cum să procedezi, iar dacă decizi să acționezi diferit se supără, se simte jignită. Uneori devii mică și ascultătoare, uneori te identifici cu o fetiță rebelă. Sunt plantate semințele dependenței, în care responsabilitatea ta în relația ta de cuplu este externalizată la prietena ta, care o primește bucuroasă. Indiferent ce recomandări primești, până la urmă tu ești cea care își trăiește viața așa cum simte că e mai bine.
Foto: PR