Să faci față unei despărțiri nu este ușor. Dar o persoană optimistă are mai multe resurse să treacă cu bine peste dezamăgire, tocmai datorită felului în care gândește.
La cum merg lucrurile este destul de clar că se va ajunge la despărțire. E dureros. Ai investit emoțional mult, ai avut speranțe de mai bine și un viitor împreună care s-au făcut praf. Te simți nefericită, neimportantă, neiubită. În tot acest tumult de emoții negative o persoană optimistă va vedea cumva luminița de la capătul tunelului deoarece modul în care se raportează la sine și la viață include gânduri pozitive ce ajută la recuperarea emoțională și alegeri sănătoase.
Iar în primul rând tu ești cea care ți-o oferă. Ții cont de nevoile tale și ceri în funcție de ele. Observi că nu primești? Că celălalt nu răspunde cu blândețe, afecțiune și conectare? Că nici nu intră, nici nu iese, ci doar blochează ușa? Știi că ești o persoană valoroasă și meriți să fii tratată ca atare, ca o prioritate, nu doar o opțiune oarecum convenabilă.
Stări depresive după despărțire? Să nu mai mănânci, să nu te mai aranjezi, să te izolezi de prietenii tăi, să nu faci mișcare, să nu mergi mai departe către atingerea obiectivelor tale. Asta nu se întâmplă în cazul unei persoane optimiste. Poate că e bucăți, dar se adună, le lipește și face eforturi pentru menținerea unui echilibru.
Decât singurătate în doi, nefericire, abuz emoțional, mai bine liniște de una singură. Acest fost partener în devenire nu vede un viitor împreună cu tine? Poate că cineva, la un moment dat, îl va vedea. Și te va vedea pe tine ca om, cât ești de minunată, și va fi fericit să te aibă alături.
Poate că toți prietenii și cunoștințele tale se află în cuplu. O persoană optimistă aflată în pragul despărțirii nu se va compara cu ceilalți și nu va considera singurătatea drept stigmă. Fiecare are povestea și drumul lui. Mai degrabă te uiți la cei din jur și preiei de acolo un model pozitiv. Observi gesturi, atitudini care pentru tine sunt dezirabile dar nu le primești și ți-ar plăcea mult să se întâmple asta. Constituie o sursă de inspirație, nu una de frustrare sau invidie.
Și în acest context trist sunt observate lucrurile bune care îmbogățesc existența. Da, e o perioadă dificilă, dar nu totul este negru și oribil.
Optimismul insuflă o perspectivă mai relaxată asupra iubirii. Poți construi o viață alături de cineva și la 40 și la 50 de ani, nu doar la 20-30 de ani. Relațiile de cuplu și iubirea nu au un termen de expirare, iar atunci când ești deschis lucrurile se întâmplă.
Dialogul interior este încărcat de blândețe, acceptare, iubire, nu de critică prin care te biciuiești singură. Nu îți spui că nu ai fost de ajuns, că nu ești suficient de bună și valoroasă ca să îl convingi și determini să aibă o viziune pe termen lung alături de tine. Ci doar te uiți la nevoile tale și dacă ele sunt împlinite sau nu în relație, și în funcție de asta ți-ai luat decizia.
Foto: PR