De cateva zile, se tot discuta despre o propunere Amnesty International care recomanda statelor decrimininalizarea prostitutiei. Este o propunere care isi doreste sa apere drepturile persoanelor care practica sexul comercial, si care ia in considerare mai multe lucruri. Si anume ca nu putem vorbi despre violari ale drepturilor omului cand vine vorba de prostitutie atata vreme cat munca prestata este una pedepsita prin lege.
Draftul Amnesty spune ca principiile harm reduction (un fel de raul cel mai mic) trebuie, de asemenea, luate in considerare. Si ca, odata ce prostitutia va fi decriminalizata, statele isi pot impune propriile reguli, in acord cu drepturile fundamentale ale omului. Si ca o astfel de lege ar trebui sa respecte principiile non-discriminarii. Si ca traficul de fiinte umane (atat de legat de industria sexului) ar trebui in continuare criminalizat. De asemenea, ca orice copil exploatat sexual ar trebui protejat, si, mai mult, pentru ca exista dovezi ca persoanele care activeaza in aceasta industrie provin din medii nesigure si nu au multe optiuni, statele ar trebui sa se asigure ca nici o persoana nu intra in acest domeniu impotriva vointei sale, deci constransa de saracie sau marginalizare. Si ca orice persoana ar trebui sa se simta libera sa paraseasca acest domeniu de activitate oricand doreste.
Ideea centrala ar fi ca statele sa se asigure ca lucratorii sexuali nu sunt discriminati, ca nu sunt marginalizati, ca au parte de protectie, ca au acces la sanatate, sunt feriti de violente (inclusiv ale politiei) si asa mai departe. Si ca, odata reglementata aceasta industrie, s-ar preveni noi infectari cu HIV, dar si ca lucratorii ar avea drept la educatie, statut de imigranti etc.
Ei bine, aceasta este o discutie veche deja, doar ca o multime de organizatii feministe sau sustinatoare ale drepturilor omului, jurnalisti, actrite de mare profil, au scris o scrisoare ingrijorata board-ului de directori Amnesty. O multime de oameni, fie lucrand direct in campul drepturilor omului, fie implicandu-se in munca unor organizatii, si-au exprimat grija ca, decriminalizand prostitutia, se decriminalizeaza, in fapt, proxenetismul, bordelurile.
Semnatarii scrisorii spun, practic, ca persoanele care practica sexul comercial nu ar trebui sa lucreze in ilegalitate si ca drepturile lor ar trebui respectate, doar ca, in tarile in care aceste industrii au fost decriminalizate, precum Germania sau Olanda, problemele legate de trafic, violenta, discriminare nu s-au terminat nici pe departe. Cei care au mai semnat aceasta scrisoare spun ca, oricat de mult ar ajuta o astfel de masura la prevenirea raspandirii HIV, acesta nu este un motiv suficient ca sa justifice incalcarea drepturilor unor categorii de oameni.
Si, in principiu, ca astfel de masuri i-ar proteja mai degraba pe cei care beneficiaza de serviciile lucratorilor sexuali, si nu pe acesti lucratori. Ei bine, Christine Baranski, Emily Blunt, Lena Dunham, Anne Hathaway, Marcia Gay Harden, Lisa Kudrow, Carey Mulligan, Kyra Sedgwick, Meryl Streep, Emma Thompson, Kate Winslet s-au grabit sa semneze aceasta scrisoare. Numai pentru ca, imediat, sa fie blamate pe diverse site-uri.
„Un grup de femei bogate si celebre, actrite si feministe albe care probabil ca nu au avut vreodata de-a face cu aceasta problema si-au alaturat numele faimoase pe o scrisoare care condamna propunerea Amnesty International de decriminalizare a muncii sexuale. (…) Aparent femeile albe si bogate ca Lena Dunham, Meryl Streep, Anne Hathaway si Kate Winslet au ceva de spus. (…) Stati in banca voastra, femei bogate. Oamenii care ofera servicii sexuale se organizeaza, conduc proiecte de cercetare, creeaza analize politice, identifica solutii. Oamenii astia au nevoie sa fie ascultati. Si nu au nevoie de voi.’ Cam la asta s-ar rezuma articolul, de altfel argumentat, al Veronicai Bayetti Flores pe site-ul Feministing.
Vocea ei nu este singura, dar exemplifica perfect ceea ce e in neregula cu opiniile azi. Si anume ideea ca unele femei nu au dreptul la o opinie. Ca s-a stabilit acest curent conform caruia, daca esti alba si eventual celebra, deci privilegiata, nu ai dreptul sa vorbesti despre cei care nu sunt privilegiati. Evident, toata lumea are dreptul sa vorbeasca, iar cei bine intentionati, cum nu am nici o indoiala ca sunt femeile celebre despre care vorbeam mai sus, probabil ca au cu atat mai mult dreptul sa o faca.
Iar situatia asta se repeta la infinit – cand cineva vocifereaza impotriva normelor sociale care le obliga pe femei sa se epileze, altcineva o sa ii zica ca asta nu este o problema decat pentru feministele albe, care nu au alte griji. Cand cineva vorbeste despre lipsa de reprezentare a femeilor de culoare in industria muzicala, altcineva o sa ii spuna ca muzica nu este problema noastra majora. Si tot asa.
Suntem intr-o situatie in care, daca nu vorbesti despre cateva subiecte extrem de apasatoare, ca fiind direct afectat de ele, nu ai dreptul sa vorbesti despre nimic. Pentru ca esti privilegiat, si deci nu stii cum este. Iar acesta este un pericol.
Foto: Image.net