De ce nefericirea are efect distructiv, iar despărțirea e o modalitate de grijă de sine

Nefericirea e copleșitoare, apăsătoare, iar calitatea vieții este afectată nu doar în ceea ce privește existența în doi.

Situația este destul de evidentă în cuplul vostru. Nu reușiți să găsiți soluții pentru problemele care vă divizează și senzația de singurătate în doi este din ce în ce mai pregnantă. Partenerul refuză dialogul, ori îl acceptă și face promisiuni de schimbare, ce ulterior nu se concretizează nicicum. Simți nefericirea cu fiecare celulă din corp, iar orice speranță de mai bine s-a dus de mult. Cum nu există perspectiva ajustării comportamentelor nocive, despărțirea devine următorul pas sănătos.

Ești afectată fizic

Probleme de natură digestivă, dureri intestinale, nici nu mai știi când ai dormit bine ultima dată. Hipertensiunea devine o nouă problemă de sănătate de-a dreptul îngrijorătoare, ai dureri de cap chinuitoare. Te simți permanent obosită, inclusiv parcă ai o perpetuă febră musculară ca și cum ai fi muncit din greu la sală în fiecare zi. Mănânci de stres și asta se vede și pe cântar, ori slăbești foarte mult deoarece abia te poți atinge de mâncare. Te (re)apuci de fumat, iar un pahar de vin în plus devine un ritual aproape zilnic.

Stare de spirit alterată

Tristețea este ca un abis din care nu vezi ieșirea. Nu reușești să te mai bucuri de nimic, din orice domeniu al vieții tale vine. Că e o promovare la serviciu, o veste minunată dată de o prietenă, o achiziție semnificativă, simți cum treci de la durere la detașarea emoțională în care parcă ești înghețată. Te enervezi foarte repede, uneori ai accese de furie pe mize mici dar care ascund în mod evident unele mult mai mari.

Copleșirea…

… te ține cumva în incapacitatea de a acționa. Ca și cum te apasă o piatră uriașă, de care vrei să scapi, dar nu ai forța necesară să o împingi. Copleșirea și consumul emoțional imens afectează concentrarea, atenția, îți este greu să fii prezentă, să te aduni. Ca atare amânările devin un mod de a face față. Știi că e necesar să realizezi anumite lucruri ce țin de responsabilități legate de serviciu sau de casă, dar pur și simplu simți că nu mai poți. Și tot amâni sperând că reușești să ai un plus de energie și chef. Consecințele amânărilor uneori pot fi serioase și te determină să fii și mai critică cu tine.

Îți pierzi încrederea…

… în tine prin toată critica pe care ți-o livrezi, dar și prin cea pe care o primești. Comportamentul de-a dreptul prost sau indiferent al partenerului uneori te face să te întrebi dacă nu cumva asta este ceea ce meriți, că e în acord cu valoarea ta. Sau te face să îți pierzi încrederea că se poate să ai și o relație frumoasă, bună, împlinitoare. Să îți pierzi încrederea în bărbați, deși auzi la cunoștințe și vezi în exterior dovezi de respect, apreciere, iubire, susținere și te înfurie teribil ca din păcate tu nu experimentezi același lucru. Iar furia aceasta poate fi forța de care ai nevoie pentru a te mișca, pentru a ieși dintr-o poveste care te-a mistuit.