Imi amintesc foarte bine ziua aceea in care am descoperit intr-un bufet din bucataria mamei mele un catelus cu telecomanda, care putea sa mearga si sa latre si pe care il mai am si astazi, si cateva tricouri chinezesti cu imprimeuri vesele – cadoul meu care urma sa fie adus de Mos Craciun. Am fost distrusa pret de cateva ore, am plans si i-am reprosat mamei ca m-a mintit, dupa care mi-am revenit si am impodobit bradul. Aveam sase ani si traiam intr-o vreme in care existau, in acelasi timp, si Mos Craciun, care venea acasa, si Mos Gerila, care venea la birourile parintilor mei si la gradinita. Nu intelegeam inca diferenta dintre cei doi, intelepciunea aceasta avea sa vina doar mai tarziu si avea sa ma tulbure inca mai tare decat dovada de nerefuzat a inexistentei mosului de acasa.
Desigur, Craciunul nu a mai fost la fel dupa aceasta intamplare, desi imi place, si astazi, sa ma gandesc intens la cadourile pe care urmeaza sa le fac. Dar in ultima vreme, am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai serios la existenta lui Mos Craciun si la beneficiile ei pentru cei mici. Ma tot gandesc daca e bine ca ei sa creada intr-un personaj mitologic bucalat si vesel care aduce cadouri celor care au fost cuminti si care e, zilele acestea, prezent pe toate ambalajele si in toate reclamele, in variante mai mult sau mai putin grotesti.
Tot gandindu-ma la subiect, am dat la un moment dat peste opinia lui Jacqueline Woolley, profesor al Departamentului de Psihologie de la Universitatea din Austin, care este specializata in perceptia copiilor asupra realitatii. Discutand, intr-un articol publicat in Huffington Post, problema lui Mos Craciun, psihologul spune ca cei mici au numai beneficii de pe urma credintei in mosul cel simpatic. Dezvoltarea lor emotionala si cognitiva se pare ca ar fi impulsionata de aceasta credinta, pentru ca acest fel de convingere seamana tare cu felul in care oamenii ajung sa dezvolte teorii la granita dintre realitate si fantastic, care duc la descoperiri si inventii.
De asemenea, ei ajung sa isi exerseze abilitatile de a rationa si de a folosi dovezi. Iar momentul in care descopera ca Mos Craciun nu este, de fapt, o fiinta reala, este unul in care copiii cauta, la un mod aproape stiintific, dovezi, poate pentru prima data in vietile lor. Cercetatoarea mai vorbeste si despre mandria resimtita de copii atunci cand reusesc sa rezolve singuri enigma si despre felul in care se simt responsabili, mai tarziu, cand sunt implicati in secretul lui Mos Craciun in fata fratilor mai mici.
Desigur, toate aceste lucruri sunt adevarate, dar existenta lui Mos Craciun in zilele noastre nu vorbeste doar despre asta. Desigur, toti suntem macar un pic mai buni, multi dintre noi doneaza haine sau jucarii pentru cei defavorizati, fac mancare pentru cei care traiesc pe strada sau isi amintesc pur si simplu de existenta altora. Exista o multime de initiative de felul acesta care ne arata ca Mos Craciunul acela imaginar este benefic si pentru noi, nu doar pentru cei mici.
Dar ce ne facem atunci cu consumerismul? Craciunul este cu siguranta acea perioada a anului in care simtim ca avem toate scuzele sa consumam – orice. Cumparam mai mult, purtam mai mult, mancam si bem cat nu putem duce, in vreme ce absolut toate campaniile care ne bombardeaza la TV sau pe strada ne incurajeaza sa facem asta. Si, desi avem de toate, nu ne oprim din cumparat, ambalat si trimis cadouri cu care nimeni nu are ce face si care in cele din urma, doar in cele mai fericite cazuri, ajung sa fie reciclate. Asta daca nu cumva ajung direct in imense gropi de gunoi.
Stiu ca nimeni nu are nevoie de astfel de povesti triste de Craciun, dar, in toata presiunea pe care o resimtim pentru a cumpara si a darui, poate ca ar trebui sa ne amintim ca Mosul cel bun nu ne invata, de fapt, sa consumam enorm. Ca existenta lui, atat cat credem in ea, vorbeste despre a darui bucurie, nu obiecte inutile.
Si atunci, poate ca existenta lui Mos Craciun s-ar dovedi inca mai benefica pentru cei mici daca le-am spune ca de Craciun nu e musai sa aiba totul, ci sa se bucure de ceea ce au. Nu sa primeasca, ci mai degraba sa dea catre cei care au mai putin.
Foto: PR