Fie că ești deja în cuplu sau singură dar în căutare de partener, țintești să creezi o relație perfectă. Această perfecțiune fiind sculptată de ceea ce auzi la prietenele tale, de ceea ce ai văzut prin filme, de toate postările extravagante de pe social media, de mesajele primite din familie legate de cum trebuie să fie o relație. Evident că toată lumea este bună la dat sfaturi, iar când vine vorba de standarde e ușor să îi impui cuiva unul mai degrabă nerealist. Și adunând aceste informații de la toată lumea ajungi să fii parazitată de un vis care împiedică realitatea să se desfășoare natural și sănătos.
De ochii lumii
De cele mai multe ori, o relație perfectă e conturată pentru cei din jur. Să trezești invidii, să îți mulțumești părinții. Vopsești frumos gardul, iar înăuntru leopardul circulă liber. Căci accentul nu se pune pe conexiunea reală, pe profunzime, ci pe poleiala de la suprafață ce trebuie să fie cât mai strălucitoare. Și evident că poleiala aceasta subțire nu rezistă problemelor cu care se confruntă o relație, și acoperă un castel de nisip care se surpă extrem de ușor. În plus, nevoile tale emoționale rămân… în aer.
Efort, dar nu în direcția bună
Este epuizant să încerci să construiești relația perfectă. Presiunea este enormă, atât pe tine cât și pe partenerul care trebuie să bifeze o mulțime de cerințe exagerate, nerealiste. Sau îți asumi tu totul, și este ca și cum ai o relație de una singură, cu partenerul pe post de figurant. Apoi ești nemulțumită că el este neimplicat sau nu are nicio părere, nicio inițiativă.
Nu ești în contact cu tine
Alergând după un vis, după o imagine, nu mai reușești să te conectezi la cine ești și ce îți dorești tu cu adevărat. Există un scenariu pe care te mulezi tu, nu scenariul se scrie în funcție de tine și de partener. Iar deconectarea poate fi atât de puternică, încât la un moment dat poți descoperi că nu mai știi cine ești, nu mai ai repere și nici încredere în propria viziune atât de poluată de fantezie.
Nu te bucuri de ce ai
Lesne de înțeles că această căutare asiduă a perfecțiunii te menține într-o poziție de luptă, de a dori și mai mult, și mai mult, din ce în ce mai mult. Ai punctele de pe listă și chiar dacă le bifezi treptat, să spunem partener din familie bună, căsătorie, casă mare, mașină scumpă etc., tot nu este suficient. Standardul se ridică constant și nu apuci să te bucuri de relație, de realizările și momentele frumoase căci ești preocupată să atingi următorul prag.
Nimeni nu e suficient de bun
Un efect secundar este reprezentat de relațiile în lanț. Tu devii prințul care merge la diferitele domnițe cu papucul ce speri să se potrivească la fix cuiva. Ai tiparul de perfecțiune, nu se încadrează nimeni, așa că schimbi bărbații, nu tiparul. Dezamăgirea e mare, te-ai săturat să tot încerci, iar uneori singurătatea este mai comodă sau consecința întregului proces.
Citește și:
Ești iute la mânie? Ce să faci când îți vine să te desparți, dar știi că ulterior ai regreta asta
Foto: PR