Legea parteneriatului civil e una civilizata, nu exagerata. Si atunci de ce se loveste de atatea piedici?
Fara sa fi simtit pana acum vreun imbold sa ma casatoresc, imi doresc de multa vreme ca o alta forma de convietuire sa fie recunoscuta legal de statul roman. Acea forma se cheama parteneriat civil si este deja functionala in multe state ale lumii, unde nici nu a venit apocalipsa pentru ca oamenii traiesc in uniuni consensuale si nici nu s-a dus pe apa sambetei sfanta institutie a familiei.
Despre ce este vorba? Parteneriatul civil este, conform celui mai recent proiect de lege care il priveste, aflat astazi in dezbatere in Camera Deputatilor, un contract care se incheie in fata unui notar public intre persoane adulte care consimt sa convietuiasca in baza afectiunii, respectului si sprijinului reciproc si a egalitatii in drepturi.
De aici decurg o multime de beneficii pe care oamenii care traiesc de multa vreme impreuna nu le au, in acest moment, in Romania. Printre ele, proiectul de lege stipuleaza ca bunurile dobandite in timpul parteneriatului sunt bunuri comune, ca veniturile celor doi parteneri sunt considerate impreuna atunci cand se calculeaza venitul minim garantat sau cand se contracteaza un credit bancar. Da, exact, vei putea face un credit impreuna cu altcineva fara sa te casatoresti.
Apoi, ca serviciile medicale de care beneficiaza unul dintre parteneri care nu detine asigurare se pot acorda in baza asigurarii celuilalt partener. In vorbe mai simple, ca poti folosi asigurarea partenerului tau daca tu nu ai una. Mai mult, ca, in cazul spitalizarii, partenerul tau va fi considerat apartinator, adica va fi sunat daca ajungi la spital si i se vor permite vizitele.
Unul dintre cele mai importante beneficii este acela ca, in situatia nefericita a decesului unuia dintre parteneri, celalalt va avea drept de mostenire, dar si dreptul la pensie de urmas.
Obtinerea cetateniei, contractele de inchiriere, dreptul la libera circulatie si sedere se afla si ele pe aceasta lista de beneficii. Protectia impotriva violentei domestice intra tot aici, la fel si faptul ca nici unul dintre parteneri nu il poate reprezenta pe celalalt in justitie fara mandat expres. Mai mult, ai dreptul la trei zile de concediu in cazul in care partenerul tau se imbolnaveste sau, mai rau, a decedat. Sunt lucruri si drepturi decente, iar legi similare au adoptat acest contract in 19 state ale Uniunii Europene, dar Romania intarzie sa o faca. De ce? Pentru ca, se pare, cei pusi in fata votului se tem de un singur lucru.
Acela ca parteneriatul civil se incheie intre adulti care consimt indiferent de sexul lor. Si aici incepe munca celui care a propus proiectul, deputatul Remus Cernea, in fata unei serii nesfarsite de comisii. Cea pentru munca si protectie sociala a dat deja un aviz pozitiv dar, cu cateva zile in urma, Comisia pentru drepturile omului a dat un aviz negativ. Chestionati in presa, membrii comisiei au raspuns cu privire la votul lor negativ, dar nici unul nu a mentionat proiectul de lege si continutul sau.
Fie ca se temeau pentru familia traditionala, fie ca se declarau crestini ortodocsi, fie ca spuneau ca nu a venit timpul unei astfel de legi, parlamentarii pareau sa nici nu fi citit macar propunerea. Pentru ca in proiectul de lege nu e nici o secunda vorba despre familie. Iar un proiect similar, propus de Viorel Arion in urma cu doi ani tocmai pentru a legifera in vreun fel statutul a peste 800 de mii de oameni care traiesc impreuna, a fost respins pe aceleasi considerente, pana in punctul in care parlamentarul a retras proiectul.
Problema reala a acestei propuneri este, cum ziceam mai sus, ca acorda niste drepturi care nu au fost acordate inainte unor categorii de persoane. Cu toate recomandarile Uniunii Europene pentru ca Romania sa adopte o astfel de lege, parlamentarii se tem din diverse motive sa acorde astfel de drepturi, lasand intr-un statut incert o multime de oameni. Si chiar daca declaratiile deputatilor nu se refera la persoanele gay, e clar ca problema lor se afla aici. Numai ca parteneriatul nu e doar pentru acestia. Si, chiar daca ar fi, in anul 2015 in Romania o astfel de situatie nu mai poate fi tolerata.