Așa ai procedat toată viața. Consideri că ești temperamentală, iute la mânie sau că îți asculți sentimentele. Dar ceea ce simțim este dictat de ceea ce gândim, iar gândurile pe care le avem nu sunt mereu cele corecte. Căci vine un val de distorsiuni cognitive care ne face să intrăm în mintea partenerului ca și cum îi ghicim gândurile, avem tendința de a prezice viitorul fără o bază reală și a concepe niște scenarii catastrofale pe baza cărora decidem. Și decidem prost. De ce e important ca deciziile să le luăm după timp adecvat de gândire, când avalanșa de emoții s-a domolit.
Respingerea ca protecție
Te-ai simțit rănită, dezamăgită, nedreptățită, nerespectată. Și pentru că doare ai nevoie să te protejezi, instinctiv punând o barieră agresivă între tine și cel despre care îți spui că te-a făcut să simți toate astea. Iar pe moment tot ce vrei este să dispară, să nu îl mai vezi niciodată. Decizia de a te despărți survine astfel unui moment puternic emoțional, nu e una conștientă după ce ai reflectat.
Nu îți mai pasă
Tot pentru că te afli în disconfort emoțional îți spui că nu te mai interesează, să facă ce vrea, și te distanțezi, te îngheți emoțional. Iar o vreme chiar nu mai simți nimic și ca atare nu mai ești dispusă la niciun fel de efort, ceea ce poate lăsa relația în derivă și poate contribui la încheierea ei.
Te mulțumești cu puțin…
… din frică. Accepți ceea ce ți se oferă, deseori infim față de ceea ce ai tu nevoie, doar din teama de a nu îl pierde, de a nu fi părăsită. Faci compromisuri cu care nu te simți de fapt confortabil și te macină pe interior.
Nu vezi și perspectiva celuilalt
Capacitatea de a asculta nu pentru a răspunde, a te apăra, ci pentru a înțelege este umbrită de furie. Iar decizia emoțională nu îl ia în calcul și pe partener. Ești foarte focusată pe dialogul tău interior ceea ce blochează conexiunea dintre voi.
Nu sunt în acord cu ceea ce ai nevoie
Îl respingi, dar tu ai nevoie să rămână. Te detașezi emoțional când la nivel profund simți că l-ai vrea lângă tine sufletește. Accepți ceva nepotrivit pentru tine și taci când ar fi necesar să ceri și să pui limite clare. Deciziile emoționale sunt în final o formă zgomotoasă de autosabotare și nu te lasă să rămâi conectată la tine.
Nu îți permit să crești
Crezi că tu ești complet fără de cusur și numai el greșește? Un exercițiu de sinceritate ți-ar arăta clar că nu este cazul. O decizie emoțională te împiedică să vezi unde e necesar să schimbi ceva la tine, cum ar fi necesar să crești, te menține captivă în aceleași paradigme care te-au copleșit în fiecare relație.
Citește și:
Partenerul amână lucrurile și trage de timp? Cum îl poți ajuta să scape de procrastinare
Foto: PR