Comunicarea cu partenerul este încărcată de negativitate? Chiar cuvintele folosite îți pot influența perspectiva asupra lui și asupra relației.
Comunicarea cu partenerul de cuplu este o reflectare a gândurilor tale. Pornim de la premisa că spui ceea ce te deranjează și nu intri într-un mecanism de capitulare și submisivitate, în care nu transmiți ce nu este în regulă pentru tine ca celălalt să nu se supere și să nu iasă din relație. Dar și felul în care o transmiți este foarte important. Limbajul nonverbal compune o foarte mare parte din comunicare, iar inflexiunile vocii, mimica feței, postura corporală uneori transmit mai mult decât cuvintele. Însă acestea din urmă au capacitatea de a face și desface relații.
Dacă partenerul nu a făcut ceva perfect, acțiunea respectivă este considerată un eșec. Ai tendința de a aprecia lucrurile în culori extreme, în alb-negru, de a plasa experiențele de viață și persoanele în două categorii distincte, diametral opuse, de tipul bun-rău, frumos-urât. Nu vezi nuanțele de gri sau acea zonă de mijloc care se potrivește cu realitatea și nu cu standardele extrem de ridicate.
Unul dintre preferate este duo-ul tu niciodată sau tu întotdeauna. Practic extragi o regulă generală sau un set de concluzii din unul sau mai multe incidente și apoi utilizezi acea regulă în alte situații care se potrivesc sau nu cu regula respectivă. Ai tendința de a considera că un eveniment negativ singular reprezintă un model care se va repeta la nesfârșit.
Te concentrezi pe un detaliu scos din context și construiești mental întreaga experiență în funcție de acest lucru. Mai concret, ai tendința de a alege un singur eveniment negativ și de a te concentra atât de puternic asupra sa încât întreaga ta realitate devine deformată și cât se poate de sumbră sau negativă.
Partenerul îți înșiruie toate lucrurile pe care le face pentru voi, însă tu nu le vezi și nici nu le auzi. Sunt sunete care trec pe lângă tine. Respingi toate experiențele pozitive afirmând că acestea nu contează. Dacă partenerul a făcut un lucru bun, îți vei spune ori că nu este suficient de bun, ori că oricine altcineva ar fi procedat la fel.
Nu există dovezi care să o susțină sau există dovezi care o infirmă, dar cu toate astea tu tragi concluzia. De cele mai multe ori faci interpretării negative asupra unor situații atunci când nu există suficiente date care să stea la baza concluziilor formulate.
Exagerezi consecințele negative ale unui eveniment, uneori până la extrem. Iar un eveniment neplăcut devine teribil, îngrozitor, de nesuportat. În completare poate veni și un trebuie, integrat într-un cod de etică și comportament care nu îți aduce decât tristețe și frustrare.
Ea este în final o etichetă: ești rău, egoist, nepăsător, dar și aceasta este o modalitate irațională de a gândi, deoarece oamenii nu pot fi evaluați global și identificați cu toate calitățile și defectele lor.
Foto: PR