Curaj pe linia frontului – femei extraordinare cu povesti extraordinare (II)

Una este irlandeza, alta kurda, una este din Statele Unite, alta din Franta. Se afla in Irak pentru a salva vieti.

Pentru ca misiunea sa este aceea de a sprijini neincetat femeile din intreaga lume, ELLE l-a desemnat pe fotojurnalistul Jonathan Alpeyrie sa se intalneasca cu ele si sa le descopere viata de zi cu zi, framantarile si bucuriile. Un portret al daruirii.

Micaela, 35 de ani

Tara de origine: Statele Unite ale Americii.
Stare civila: singura, nu are copii.
Profesie: asistenta medicala pentru urgente.
Timp petrecut in Mosul: o misiune de trei luni in primavara anului 2017.

Motivul pentru care ai venit in Mosul: „Dupa ce am fost implicata in misiuni in Haiti si in Liberia, in 2015, in timpul crizei Ebola, si in Nepal, mi-am dorit sa vin in contact direct cu situatia din Mosul. Desi cei mai multi se tem sa munceasca in Orientul Mijlociu, eu m-am simtit obligata sa vin. Aceasta este prima mea experienta intr-o zona de razboi, si chiar daca ma simt mai in siguranta aici decat in Africa, atacurile cu mortiere din Mosul m-au speriat. Dar m-am obisnuit cu ele. Toate experientele mele anterioare m-au facut sa simt ca aceasta este misiunea mea in viata.

Descrie o zi obisnuita: „Ziua mea incepe chiar din seara de dinainte, cand pregatesc clinica pentru posibilele victime. Practic, sunt permament de garda, asa ca mananc cand apuc si n-am pauze la ore fixe. Daca avem timp de cina, impreuna cu echipa irakiana, gatesc adesea rosii, ceapa si oua, in timp ce ne verificam echipamentul si… moralul. La micul dejun mananc, de obicei, supa de linte si paine, sau branza topita cu paine si ceai irakian. In timpul atacurilor militare, avem multe victime, asa ca trebuie sa fim in permanenta in alerta atunci cand se misca linia frontului. Dorm imbracata, deci sunt pregatita oricand apar pacienti.

Cel mai dificil aspect al misiunii tale: „Unul dintre cele mai grele lucruri este sa incerc sa inteleg din punct de vedere moral de ce se lupta oamenii aici. Inteleg demersul politic din spatele acestei lupte, dar, din pacate, imi dau seama ca este departe de a se sfarsi si ca se va transforma intr-un razboi civil. La nivel personal este foarte dificil sa pastrez o relatie cu cineva de acasa cat timp sunt aici, in Mosul. Ma gandesc sa-mi intemeiez o familie candva, dar am tendinta sa mai aman. Acum, misiunea in Mosul este prioritatea mea.

Cea mai mare satisfactie a misiunii tale: „Imi place sa lucrez cu colegii mei de la divizia de raspuns in situatii de urgenta si sa dezvolt relatii stranse cu ei. Am devenit o adevarata familie, iar asta este o parte a motivului pentru care raman aici.

Cum te relaxezi: „Scap de zbuciumul de peste zi facand exercitii la mine in camera. Fac yoga uitandu-ma la video-uri, si mi-ar placea sa alerg, dar fiind femeie nu am voie, din cauza regulilor locale. Ascult muzica des, mai ales din Africa de Sud. Are un efect calmant asupra mea.

De ce iti va fi dor cand se va termina misiunea ta aici: „De echipa cu care lucrez si de militarii irakieni. E putin probabil ca ii voi mai intalni vreodata, din cauza pericolelor implicate. Pericolul si moartea ii unesc pe oameni.

Ce ar trebui sa stie lumea despre situatia actuala din Irak: „Nu toata tara este in razboi. Razboi este doar in anumite zone. In Irak exista si viata normala.