Cum te manifești emoțional când relația de cuplu are probleme, dar nu vrei să recunoști asta

Relația de cuplu este foarte deteriorată sau doar într-un impas ce cu efort ar putea fi depășit. Iar starea ta de spirit reflectă clar asta.

Uneori nu aduci în plan conștient ceea ce la nivel inconștient știi foarte bine și e limpede ca lumina zilei. O formă de negare, de protecție de temerile aferente. Vă veți despărți? Cum te descurci dacă se petrece asta? Partenerul e dispus să lucreze la repararea relației? Dacă de fapt nu e omul potrivit pentru tine? Sau o modalitate de evitare a criticii la adresa ta: iar ai ales prost, nu știi când să ieși din relație, nu ceri niciodată ce ai nevoie, nu ești în stare. Nu vrei să recunoști impasul și prin prisma ieșirii din idealizare, că relația nu este atât de satisfăcătoare precum încerci să o prezinți celorlalți dar și ție. Însă trăirile tale emoționale și comportamentele aferente ridică un semnal de alarmă pe care e bine să nu îl ignori, ci să îl adresezi până nu e prea târziu să mai interveniți.

Iritabilitate

Explodezi din cel mai mic motiv pentru care oricine altcineva nici nu și-ar bate capul. Că a pus partenerul cana în stânga și nu în dreapta, a luat pâine albă și nu neagră etc. Ai o constantă stare de iritabilitate, dar dacă dai la o parte masca furiei, cel mai probabil în spatele ei vei descoperi tristețea care te macină de ceva vreme. Și cum nu ți-ai verbalizat nemulțumirile, presiunea emoțiilor negative trebuie să se elibereze cumva.

Anxietate…

… și atacuri de panică inclusiv noaptea. Simți că nu mai poți să respiri, ai un nod în gât, ceva parcă te apasă pe piept, tremuri, ai amețeli, transpiri, poate chiar ai mers și la spital sau ai chemat ambulanța crezând că faci infarct. Te îngrijorezi din tot felul de motive și mintea ta concepe cele mai sumbre scenarii. Acesta este doar vârful icebergului, cel observabil, partea care nu se vede e cea din apă care cuprinde problemele de relație pe care le-ai ignorat. Schimbări sunt și la nivel de alimentație, mănânci foarte mult sau aproape deloc, iar tulburările de somn sunt la ordinea zilei. Te trezești noaptea și nu mai poți adormi la loc sau somnul este foarte fragmentat de treziri multiple.

Te izolezi

Eviți să mai mergi la sală, să ieși la alergat, să faci lucrurile ce în mod obișnuit constituiau rutina ta. Nici prietenii nu îi mai suni. Dacă te caută ei vorbești scurt și impersonal, refuzi ieșirile pe care ți le propun. Te sustragi oricărei forme de socializare și nu discuți despre tine, ai senzația chiar că ți-ai pierdut abilitățile în acest sens, deși înainte erai o persoană foarte volubilă. Experimentezi o formă de detașare de tot și de toate, inclusiv de propria persoană, nu te mai bucuri de nimic. Iar munca este o formă de evadare pe care o faci automat. Fiecare zi este la fel și o duci la bun sfârșit într-o manieră robotizată.

Nu vrei să mai faci nimic

Nici pentru tine, nici pentru cuplu. Motivația ta este sub nivelul mării și obiective care te animau acum sunt date uitării. Planurile legate de relația voastră te sperie puțin, ești nesigură de ele, te temi să riști.