Cum te convingi că e minunat să fii singură, dar de fapt întreții tipare de gândire și comportamentale disfuncționale

Nu este nimic în neregulă să fii singură, însă devine o problemă când acest statut se transformă într-un scut de apărare.

Multă vreme statutul de femeie singură era ceva total indezirabil. Ca și cum acționezi împotriva normalității, cutumelor societății, iar fată bătrână era un fel de bau-bau pentru orice tânără. Acum situația e la polul opus. Singurătatea nu mai este o stigmă, uneori e de-a dreptul o alegere personală, iar independența, capacitatea de a avea grijă de sine din toate punctele de vedere asigură libertatea personală. Singurătatea dă și un răgaz de autocunoaștere, urmărirea unor obiective clare. Plus un spațiu sigur de manevră pentru alegerea unui partener potrivit, fără a mai cădea în capcana relațiilor toxice doar pentru a te alinia cerințelor grupului social sau a scăpa de presiunea timpului care trece. În același timp a fi singură poate fi și o mască în spatele căreia te ascunzi.

Lipsa compromisului

Când ești singură ții cont doar de tine și de nevoile tale. Când ești în cuplu e necesar să te gândești și la celălalt, la ceea ce vrea și îi place, la ce l-ar putea răni. Și aici intervine arta negocierii. Singurătatea poate menține tendințe egoiste și rigide în nuanțe puternice și nu ajută nicicum la ceea ce am putea numi antrenament relațional sau exersarea interacțiunii în cuplul asumat. Da, ai din plin exercițiu la partea de flirt, de seducție. Singurătatea nu înseamnă zero sex sau nicio întâlnire, ori expunere socială ce permite cunoașterea de noi potențiali parteneri. Doar că nu duci lucrurile mai departe de atât și nu depui efort pentru construirea și menținerea unei relații. Nu depui efort să te schimbi tu în niciun fel.

Lucrul la propria persoană…

… e folosit uneori drept scuză pentru statutul de femeie singură. Un obiectiv sănătos se transformă într-un mod dezadaptativ de a face față. În plus, cum poți să înveți să gândești și să acționezi diferit când eviți tocmai situațiile problematice pentru tine? Perfecționismul întinde și el o capcană. Să consideri sincer că e necesar să ajungi la cea mai bună variantă a ta pentru a fi dezirabilă sau a putea avea o relație cu un bărbat ce face parte dintr-o tipologie pusă pe piedestal.

Fuga de iubire

Singurătatea presupune lipsa vulnerabilității. Care sunt șansele de a fi rănită, de a suferi, dacă tu ești o persoană singură? Așa că te pui la adăpost evitând relațiile de cuplu și te deprivezi emoțional din plin evitând astfel și conectarea emoțională după care tânjești atât de mult.

Riscul idealizării

Ai decis să rămâi singură până când găsești pe cineva cu anumite caracteristici punctuale. Spui că nu vrei pe oricine în viața ta. Până la un punct e o dovadă de sănătate emoțională. Dar când asta se transformă în căutarea unicornului în materie de parteneri de cuplu, nu ai contact cu realitatea și ce presupune ea legat de cuplu. Căci nu există partenerul perfect, dar există partenerul suficient de bun față de care să simți atracție și liniște în același timp, care să îți dovedească faptul că te vrea autentic în viața lui din prezent și din viitor.