Există o glumă care spune: indiferent ce a făcut, de vină sunt el și maică-sa. Nu e tocmai departe de adevăr perspectiva asta, căci în relație cu mama se formează stilul de atașament, de la ea învață ce e iubirea și cum să iubească. Evident nu minimizăm rolul tatălui și impactul pe care acesta îl are asupra copiilor săi, dar acum punem reflectorul pe relația mamă-fiu. Iar o mamă absentă nu e neapărat o mamă care și-a părăsit la propriu copilul. Sau o mamă care lucrează atât de mult încât ajunge acasă mult după ora de culcare a fiului și nu se intersectează cu el decât la final de săptămână.
O mamă absentă e și o mamă absentă emoțional, care poate s-a detașat ca să facă față unei boli cu care se luptă, unei relații problematice cu soțul, care are o dependență. Ori care la rândul ei a avut o mamă absentă și nu a avut de unde să învețe ce înseamnă o relație hrănitoare și nici cum să construiască sau să ofere una. O mamă rămasă singură să-și crească copiii și ea poate avea disponibilitate redusă, fiind nevoită să jongleze cu o mulțime de responsabilități, fără niciun sprijin sau unul insuficient.
Sunt contexte de viață dificile, fără o rea intenție în spate, care impactează puternic copilul, devenit la maturitate un adult ce vede existența printr-o lupă. Această lupă când este activată (în situații trigger), livrează niște mesaje: e singur, nu se poate baza pe nimeni, nimeni nu ține cont de nevoile lui. Iar asta vine la pachet cu un val de emoții negative și moduri dezadaptative de a face față.
Se străduiește enorm
Dacă se dă peste cap și face mult peste ce ar însemna normalitatea, atunci nu mai este de neiubit. Există șansa să primească atenție, afecțiune, să fie văzut, acceptat. Iar când un partener face prea mult, celălalt are tendința să facă prea puțin sau deloc, ceea ce confirmă din nou mesajul inițial. Se poate contura și dezvolta un soi de îndreptățire la partenerul care primește și crede că i se cuvine.
Se detașează
Cum ar putea să se protejeze de suferință, de a fi dezamăgit din nou? Pune un val de detașare între el și partenera ce ar avea șanse să îi frângă inima sau… oricine. Ai senzația că e ca un fel de roboțel, fără sentimente, rece, care în mod vădit nu are încredere în nimeni. Zidul din calea conexiunii emoționale se mai poate să fie unul format din furie pură, în care să țină partenera la distanță prin furie. Se implică și nu prea, are un stil de atașament nesigur, care poate fi de tip evitant (distanțarea) sau de tip anxios în care se agață de tine.
Acceptă orice
Este foarte compliant, ca un băiețel cuminte ce niciodată nu zice nu de teama de a nu fi certat sau pedepsit. Dar nu este confortabil cu ceea ce acceptă, ci dimpotrivă. Și spune da tuturor oamenilor importanți pentru el, de la cuplu până la prieteni. Îmbrăcând de multe ori și haina de salvator în care e dispus să le rezolve tuturor problemele, el cerând ajutor cu foarte mare greutate, mai degrabă în situații disperate, limită.
Caută validare
Cu toții ne dorim să ne fie observat efortul depus, să fim lăudați. Aici ori partenerul subliniază forțat câte lucruri minunate face pentru tine, ori este supărat căci nu îl validezi pentru și cel mai mic și mai banal lucru. Se poate angaja în tot felul de activități cu o miză competițională în care să demonstreze cât e de priceput și valoros.
Citește și:
Banii sunt foarte importanți pentru tine? Ce nu îți vor aduce niciodată în cuplu
Foto: PR