Cum se scapă de-un viol, domnilor judecători?

Cum se scapă de-un viol, domnilor judecători? e numele sugestiv (și adevărat, din păcate) dat de activiste happening-ului organizat pe 8 martie pe scările Tribunalului București, în cadrul căruia mai multe femei au protestat împotriva abuzurilor, agresiunilor sexuale și violenței normalizate.

Editorial de Ioana Ulmeanu

Protestul Cum se scapă de-un viol, domnilor judecători?, care a avut loc pe 8 martie 2019 în București, a fost gândit ca o modalitate de a atrage atenția asupra faptului că sistemul judiciar din România este de multe ori complice cu agresorii sexuali– ca dovadă stau multele sentințe blânde date de judecători agresorilor, citite pe rând de participante în fața Tribunalului București. Îmbrăcate în negru și purtând la gât bavete albe confecționate din hârtie, trimițând cu gândul ținutele oficiale ale judecătorilor, femeile au recitat:

Tatăl a abuzat-o sexual. Instanța a decis. Violatorul primește trei ani cu suspendare.'

Fată, 11 ani, Hunedoara. Violată de bărbat de 52 de ani. Instanța a decis: 4 ani de închisoare. Instanța a considerat că fata era îmbrăcată sumar și că a consimțit actului sexual, invocând și circumstanțe atenuante constând în buna conduită a pârâtului anterior săvârșirii infracțiunii pentru care era judecat.'

Fată, 11 ani. Un bărbat o violează și postează pe Internet imagini din timpul violului. Instanța a decis: pedeapsă de doar doi ani cu suspendare.'

Astfel de cazuri au fost multe în ultima vreme, iar ele reflectă o mentalitate comună pentru mai bine de jumătate din societatea românească – asta în condițiile în care 55% dintre români consideră că, în anumite situații, violul este justificat.

Cum se scapă de-un viol, domnilor judecători? – povestea mai largă

Lucruri de felul acesta nu sunt excepții utilizate emfatic de activiste, de dragul demonstrației. Sunt realități ale lumii în care trăim, după cum au arătat și investigațiile jurnalistice recente. Libertatea, spre exemplu, a arătat că peste 500 de pedofili au fost condamnați cu suspendare în România, faptele a 400 dintre ei fiind încadrați drept acte sexuale cu minori'. Lucru recunoscut, de altfel, de Ministerul Justiției. Dar actele acestea sunt, în fapt, violuri – pentru că altfel nu se pot numi actele la care să fi consimțit fete de 10, 11 sau 13 ani, dat fiind că discernământul și, ca urmare, consimțământul nu intră în discuție la astfel de vârste.

Uneori, felul în care victimele sunt îmbrăcate sau faptul că se aflau în casele agresorilor sunt folosite ca să le motiveze așa-zisul consimțământ, umilințe în plus pentru victimele asupra cărora este aruncată și vina, dincolo de traumă.

Cu gândul la astfel de situații, protestatarele au cerut autorităților să recunoască faptul că fetele și femeile care supraviețuiesc agresiunilor sexuale nu sunt vinovate, indiferent cum ar arăta, cum ar fi îmbrăcate, la ce oră au fost pe stradă sau la locul agresiunii.

De asemenea, ele au cerut ca parcursul pe care victimele trebuie să îl urmeze ca să își găsească dreptatea în justiție să fie ușurat, pentru că în acest moment depunerea unei plângeri este o chestiune greoaie, care poate deveni chiar traumatizantă, mai ales dacă victimele fac parte din grupuri discriminate – lucrătoare sexuale, femei cu dizabilități, rome, LGBT+ sau sărace. Protestul a avut și alte revendicări: ca violatorii să nu mai fie cercetați în stare de libertate, dar și să fie monitorizați după ispășirea pedepsei, ca penitenciarele să demareze programe de reabilitare, ca autoritățile să înființeze centre de urgență pentru victimele violurilor, ca certificatele medico-legale să poată fi obținute gratuit pentru cazurile de viol, violență domestică etc.

Printre sugestiile făcute de organizatoare se numără și formarea de echipe mobile care să intervină în cazurile de violență domestică, sau formarea cadrelor didactice și a consilierilor școlari astfel încât aceștia să semnaleze imediat cazurile de violență sexuală.