Ce este necesar să faci pentru a te ajuta tu pe tine după o relație cu un bărbat căsătorit? Intervenția e ceva mai complexă.
A fost alegerea pe care ai făcut-o la un moment dat, chiar dacă era un bărbat însurat. Ce părea inițial o poveste lejeră, doar distracție fără angajament, s-a transformat apoi într-o relație pe furiș. Poate că ai știut de la început care sunt condițiile reale și că nu poate oferi mai mult decât ceva clandestin și pe o perioadă determinată. Că nici nu se pune problema să își părăsească soția.
Sau ți s-a prezentat un scenariu în care la el acasă era totul negru și cum tu ești salvarea lui. Vrea să fie doar cu tine, însă… au trecut anii și el nu a mai divorțat invocând tot felul de motive. Lucrurile au mers așa până când pentru tine a devenit absolut insuportabil. Ruptura s-a produs definitiv, nu există nici cel mai mic gând și cea mai mică intenției să reiei. Dar pentru vindecare ce e necesar?
Unul dintre lucrurile care te-au ținut în acea relație a fost și idealizarea lui. Pornind de la un set de calități pe care îl posedă în mod real, ai construit o imagine angelică, un bărbat perfect. Această imagine evident nu includea nicio fisură, niciun defect. Și a devenit cel mai de preț lucru pentru tine, cum el ți-ar asigura fericirea, fără el nu ar fi posibilă. Orbită de acest pozitiv gonflat nu ai reușit să îl vezi cu adevărat, în întregime. Sau nu ai vrut.
Uneori îți este greu să mergi singură pe drumul tău deoarece ai investit mult timp și mult efort în acea relație. Este frustrant să privești în urmă și să observi că ești cu el în același punct ca acum 1 an, 2, 3, 5. Oare nu ar fi mai frustrant să investești încă pe atât, cu același rezultat?
Un gând recurent este acela că a câștigat ea, partenera oficială de acasă? Relația pe care tu ai avut-o nu era cu soția lui, ci cu el. Povestea voastră nu a fost o competiție între tine și ea, ci o relație între tine și el. Ce câștigi și ce pierzi construind în mintea ta această competiție? El este un adult cu liber arbitru, care își ia deciziile, face alegerile lui, așa cum crede că e bine, așa cum e în stare. Să consideri că e doar o victimă a soției care l-a manipulat și nu i-a permis prin șantaj să divorțeze este o eliberare a lui de orice urmă de responsabilitate în relație cu tine.
Să începi să pui pe foaie cum ai fost amantă x ani, cum ai fi putut în timpul asta să fii fericită cu altcineva, poate să te căsătorești și tu, să faci un copil etc nu face altceva decât să adâncească rana emoțională. E o formă de critică inutilă. Mai degrabă, ce ai putea face de acum înainte pentru a nu a mai ajunge într-o situație similară? Ce ai putea face acum și în viitorul apropiat, mediu astfel încât să simți și să afirmi împăcată că în mod real te prioritizezi și ai grijă de tine? Cum te-ai putea comporta astfel încât să schimbi narativul? Adică dintr-o victimă a manipulării și minciunii unui bărbat însurat, ori a propriilor tale scenarii și așteptări (extra)pozitive, să devii o femeie autonomă care se bucură de viață într-o manieră mai sănătoasă și adaptativă.
Nu ai o baghetă magică și nici nu poți șterge cu buretele tot ce s-a întâmplat. Să uiți e mai puțin realizabil și eficient decât să extragi niște lecții necesare. Să te vindeci sufletește e un proces similar celui de doliu și să îți ascunzi emoțiile nu facilitează procesul. Oferă-ți o încheiere a relației, iar pentru asta nici nu e nevoie să vorbești cu el. Scrie o scrisoare terapeutică pe care nu o trimiți, îngroapă simbolic trecutul și legăturile cu trecutul.
Foto: PR