Poate că o vreme chiar a funcționat. Nu e manipulator de ieri, de azi, și ai avut nevoie de timp ca să observi aceste tendințe sau comportamente ce au devenit din ce în ce mai clare, mai ușor de identificat. Primele dăți ajungeai și dădeai tu vina pe tine, te întrebai cum și când ai greșit. Îl compătimeai și pe tine te criticai. Apoi treptat situația a început să se schimbe. Ba chiar tu să te schimbi, inclusiv relația. Ai dat jos partenerul de pe piedestal, a trecut și la tine perioada roz de îndrăgostire, cumva ți-ai consolidat încrederea în sine și îl privești ca pe un om, nu un semi-zeu. Iar toate strategiile partenerului nu te-au mai impresionat, ci te-au enervat teribil. Să faci față manipulării? Este realizabil.
Conștientizarea…
… că nu este nimic în neregulă cu tine este de-a dreptul eliberatoare și foarte utilă pentru ambii. Nu mai intri în dinamica manipulativă sub imperiul vinovăției, nu îi întreții partenerului un comportament toxic pentru sine, relații, ceilalți. Nu îi mai dai combustibil pentru neasumare sau a cere într-o manieră total disfuncțională. Nu îi mai dai părții tale critice combustibil să te judece. Nu creezi involuntar o înlănțuire de gânduri, emoții, comportamente care să îți taie aripile.
Nu accepți ignorarea și tăcerea
Știi deja că o metodă favorită de manipulare este tăcerea. Care e foarte bună ca tehnică de gestionare a furiei, de evitare a conflictelor uriașe. Dar o tăcere la modul asumat și controlat de ambii parteneri. Respectiv cel care simte că nu se mai poate controla anunță asta și că are nevoie de o pauză de 30 de minute. Vă luați amândoi această pauză, iar cel care a propus-o revine după cele 30 de minute în locul în care ați stat înainte de vorbă și reluați conversația mai calmi și mai așezați. Tăcerea ca manipulare e un fel de îmi iau jucăriile și plec și nu te mai bag în seamă. Ceea ce nu e util în ceea ce privește rezolvarea de probleme. Lasă-i partenerului timp să se calmeze și apoi invită-l la dialog.
Adună informații…
… și prezintă-le atunci când e necesar. Căci manipularea implică și nu mai ții tu minte, nu mai știi tu, nu e așa cum spui, toate ieșind cu cea mai mare convingere din gura partenerului. Mintea ta este întreagă, ai încredere în instinctele tale și în realitatea ta. Da, un anumit lucru din realitate poate avea semnificație diferită pentru fiecare, poate trezi emoții diferite, dar nu să se desfășoare diferit în propria realitate. Deci ancorează-te în fapte concrete, în firul narativ așa cum e el, nu cum vrea să îl prezinte celălalt eventual și cu o nuanță de victimizare.
Atenție la obiective
Obiectivele sunt ale tale, personale, ale voastre de cuplu. Ca să fii mai ușor de manipulat, stima ta de sine e provocată chiar prin ajustarea acestor obiective, fără a fi agreat împreună asta în prealabil. Sau și prin mutarea obiectivelor într-o altă sferă, a standardelor extrem de înalte. Și pentru că standardele astea nu se pot atinge vina e aruncată pe tine. Că tu nu poți, tu nu ești în stare. Verifică realitatea, posibilitățile voastre și cât de rezonabile sau nu sunt obiectivele pe care le-ați creionat sau la care visați. Folosește împotriva ta eșecuri mai vechi? Trasează clar limita și nu-i permite să utilizeze ceva ce este o vulnerabilitate împărtășită într-un moment de intimitate emoțională. Reamintește-ți și victoriile, lucrurile bune pe care le-ai făcut, ce ai reușit cu multă străduință. Reflectă-i că abordarea aceasta te face să te distanțezi, nu să te apropii sufletește.
Citește și:
Cum să vă salvați relația când gelozia e o mare problemă în cuplul vostru
Foto: PR