Încrederea în cuplu a fost făcută bucăți. Nu doriți să vă despărțiți, așadar un proces de reconstrucție și reparare devine obligatoriu.
O minciună, o promisiune importantă care nu s-a mai concretizat, o răzbunare sau despărțire bruscă pe fond de multă furie și durere. Despărțiri și împăcări repetate. Flirt, infidelitate emoțională sau infidelitate ce s-a concretizat la nivel fizic. Pot fi multe motive pentru care încrederea în cuplu a fost nimicită. Și e greu pentru ambii, mai ales când decizia este de a continua relația.
Să te desparți este calea cea mai simplă. Ești dezamăgită, suferi o vreme și apoi trece. Să rămâi în relație după ce încrederea a fost trădată într-o formă sau alta presupune efort. Să ne imaginăm o mână luxată. Ea este acolo, atașată de corp, arată la fel, dar nu se simte la fel. Doare, nu mai poate fi utilizată la capacitate maximă. Așa și atunci când relația e afectată, necesită îngrijiri. Să zici că depășiți problema, ștergeți cu buretele ce s-a întâmplat și vă vedeți de viața voastră în doi este o formă de evitare ce doar va grăbi despărțirea.
Uneori considerați că nu e necesar ca celălalt să cunoască toate detaliile, tocmai pentru a-l proteja, a nu face răul și mai mare decât este. Ei bine, chiar și în cazurile de infidelitate e necesară transparența totală. Ce s-a întâmplat, de ce, unde. Să ascunzi înseamnă să perpetuezi minciuna. Ca să reconstruiești încrederea e necesar ca fiecare să cunoască în întregime datele problemei, să aibă toate informațiile, indiferent cât de dureros sau deranjant este. Să vedeți ce ați gândit, ce ați simțit, cum ați acționat. Secretele nu sunt o punte către conectare, ci deschiderea.
Să asculți ca să îi înțelegi perspectiva celuilalt, fără acuze, amenințări, șantaj, fără manipulare. E foarte greu, mai ales că încrederea șubrezită înseamnă și dezamăgire, tristețe, un ideal sau vis care efectiv nu mai există. Fiecare își consemnează unghiul propriu.
Tocmai având o imagine clară a perspectivei fiecăruia se poate trece la etapa de reguli de relație și granițe. Care sunt regulile ce au funcționat? Dar cele care trebuie reformulate sau înlocuite? Ce este acceptabil și ce nu? Cum sună o variantă comună, armonizată? În ce ar consta un compromis sănătos?
Înstrăinarea trebuie înlocuită cu conectarea emoțională. Ce anume puteți face împreună astfel încât să spuneți la final că ați petrecut timp de calitate în doi? Ce v-ar face să simțiți din nou complicitatea? Ce v-ar readuce sentimentul de parteneri de echipă? Ce obiective (nu majore) v-ar uni? E important să lucrați asupra relației fără a plasa repararea ei în exterior. Un copil nu vă va apropia, nici o casă nu vă va transforma în cuplul fericit.
A primi reasigurări nu înseamnă a avea frâiele întregii relații sau viața celuilalt în mâini. Nu înseamnă control absolut. Telefon analizat zilnic pentru a mai vedea dacă partenerul mai discută cu fosta cu care începuse să flirteze, întregul salariu virat în contul tău pentru a nu mai cheltui fără limită. E o formă de coerciție ce invită la fugă, evitare, detașare sau autoliniștire, și nu creează conexiune sau responsabilizare. Reasigurările sănătoase presupun comportamente care te fac să te simți în siguranță, iubită, protejată, sprijinită, respectată, fără să fie încălcate granițele celuilalt.
Foto: PR