Partenerul are anumite obiective personale care te fac să te simți inconfortabil? Învață să fii alături de el și să te dezvolți la nivel personal.
Câteodată când partenerul tău de cuplu își propune un obiectiv personal, situația devine incomodă pentru tine. Se apasă butoanele de panică și apar diverse temeri. Că nu va mai petrece timp cu tine, nu va mai prioritiza relația, se va îndepărta emoțional, te va părăsi, nu te va mai considera suficient de bună, se va crea o diferență semnificativă între voi. Și cât de dureroase, de chinuitoare pot fi aceste gânduri. Dar te poți implica în ceea ce privește atingerea obiectivelor lui și poți provoca realitatea care să contrazică aceste frici.
Prima reacție e să spui nu, că nu e ok. E nerealist să consideri că o dată ce ești în cuplu obiectivele vor fi numai ale relației și niciunul dintre voi nu va avea obiective personale. Chiar și tu le ai pe ale tale, fie că sunt mai vizibile sau nu. Cuplul nu presupune diluarea sau anularea identității fiecăruia la nivel individual.
El are un obiectiv, un țel, își dorește foarte mult ceva. Bun. Tu ce ai avea de câștigat de aici? Poate mai mult timp liber, oportunitatea de a călători împreună sau de a învăța ceva, un statut financiar mai ridicat etc.
Sunteți o echipă și poți fi coechipier chiar și când vine vorba despre obiectivele lui individuale. Faceți împreună planul general, care sunt pașii necesari pentru a putea ajunge la ceea ce visează. Integrați exerciții de vizualizare a obiectivului, ori unul singular pentru amândoi, ori fiecare cu perspectiva sa – ce îi va aduce bun.
Cine spune că obiectivul lui nu poate deveni și al tău, sau tu parte integrantă importantă din obiectivul său? Vrea să alerge la maraton, iar ulterior decideți ca antrenamentele să le faceți împreună. Ocazie cu care petreceți timp în aer liber, slăbești sau te tonifiezi, reușești să te lași de fumat, chiar te înscrii și tu la competiție, la o probă potrivită nivelului sportiv la care te afli. Sau îl ajuți să își monitorizeze progresul, să îți prezinte diverse teorii, să îl asculți când se pregătește pentru examene, dacă începe o nouă facultate. Nu există un rețetar prestabilit, ci agreați voi modurile în care e ok pentru fiecare să te implici.
Poate că el va aprecia foarte mult deschiderea ta emoțională. Să îți împărtășească fricile pe care le are, să îl asculți, să îi ridici moralul. Un suport emoțional, în final. Sau unul practic în care duci și iei tu copiii de la școală cât timp el este la cursuri sau învață. Depinde de voi să negociați condițiile, fără ca tu să te simți supraîncărcată, ci apreciată.
Foto: PR