Partenerul tău de cuplu nu este de neatins, și el poate avea o perioadă dificilă emoțional. Iar în acest context ajutorul tău diferă de cel oferit unei femei.
Ai mai trecut prin asta, ai antrenament de la prietenele tale. Când una dintre ele a avut o perioadă dificilă emoțional ai activat imediat rolul tău de salvator și simțeai că poți răsturna lumea pentru ea. De multe ori preluai direct controlul și intrai chiar într-un rol parental, în care prietena devenea un copil, iar tu mămica ei. Ei bine, în cuplu această dinamică nu este cea mai sănătoasă, iar cu partenerul este indicat să acționezi diferit când are o perioadă mai proastă.
Nu te pripi să tragi tu concluzii despre problema care îl apasă, indiferent cât de bine îl cunoști și de câtă vreme sunteți împreună. Nu ai puterea de a citi gânduri, iar făcând asta e posibil ca el să se simtă neînțeles, neascultat. Oferă-i cât timp are nevoie din partea ta, în ritmul lui. Căci forțându-i o confesiune poți provoca retragerea, mai ales dacă nu obișnuiește să discute despre ceea ce simte.
Poate că preocupările lui cer un efort de informare din partea ta. Vrea să se lase de fumat și nu poate, că se simte prea stresat. E în burnout, are anumite probleme cu iz legal la serviciu sau cu familia de origine, tulburări de alimentație, un abuz de alcool etc. Iar înainte de a veni cu sugestii (dacă ți le cere) sau a tranșa problema, este necesar ca tu să ai informațiile adecvate despre ce presupune ca esență și abordare fiecare situație.
Nu ajută să îi bagi sub preș problemele. Abuzul de alcool, droguri, jocurile de noroc, cheltuielile compulsive, evadarea în muncă sau ce mai e pe listă nu vor dispărea dacă te prefaci că nu există. Îi poți reflecta ceea ce vezi tu concret că face și cum te simți în legătură cu asta, însoțit de cum ai avea nevoie să acționeze mai departe. Iar adițional sprijinul specializat poate fi o necesitate. Nu e atât de complexă problema? Manifestă-ți îngrijorarea punând accent pe comportamentul care ți se pare cel mai toxic.
E copleșit de îngrijirea părinților lui bătrâni și bolnavi? Dacă tu ești ok cu asta poți face uneori cumpărături în locul lui, programări la medici, diverse acțiuni care îl degrevează pe el, dar fără să te încarce pe tine și să devii tu cea epuizată. E speriat de iminența unei operații? Să mergi cu el la analize sau la doctor poate conta mai mult decât îți imaginezi. Dar toate acestea le verifici cu partenerul, căci felul în care tu vrei să îl ajuți e musai să coincidă cu felul în care el are nevoie să fie ajutat.
O singură discuție nu este de ajuns. Întreabă-l periodic cum se simte, ce ar avea nevoie de la tine. Fără a-l stresa suplimentar sau a impune un control ce îi va declanșa furie sau frustrare. Anxietatea poate evolua într-o tulburare de anxietate generalizată sau tulburare de panică, tristețea evolua în depresie.
Foto: PR