Cum să îți schimbi viziunea în caz de despărțire: eșec versus creștere personală

Este normal să suferi după o despărțire. Dar modul în care te raportezi la ea te va ajuta sa mergi mai departe sau te va ține captivă în trecut.

S-a ajuns la despărțire. De ce nici nu mai contează prea mult. E necesar să fim realiști și să vedem că într-o relație fiecare are partea lui de responsabilitate, mai mare sau mai mică. Doi oameni compun o relație și tot ei doi o fac să crească sau să se piardă. Vei spune poate că n-ai avut cu cine. Este posibil ca unul să fie mai puțin disponibil emoțional, mai puțin dispus la negociere și la a construi. Este eventual mai rigid, dominant și cere supunere și aderare la regulile sale, nu construirea unora comune. Iar despărțirea este tot o chestiune de viziune, și, uneori, este cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla. Căci singurătatea aprinde în creier exact aceleași zone pe care le aprinde și durerea fizică, iar singurătatea în doi poate fi o tortură teribilă.

Nu mai pierzi timpul

Sună cinic sau dureros ca cineva să îți spună că își pierde timpul cu tine. Dar dacă tragi linie, despărțirea care te macină e o cale pentru tine de a nu mai pierde tu timpul sau de a nu mai investi în direcția nepotrivită. Sau de fapt nu e nicio pierdere, căci ai învățat foarte multe din povestea respectivă, însă cum lucrurile nu se întâmplă în acord cu nevoile tale, e mai util pentru tine să investești în relația cu tine sau cu altcineva.

Schimbi tiparul

Supunerea îți este atât de familiară încât e absolut surprinzător că poți să îți exprimi emoțiile sau să îți spui părerea, ce dorești, ce ai nevoie? S-a ajuns la despărțire tocmai pentru că ai fost în supunere multă vreme și relația mergea perfect din moment ce nu cereai nimic și totul se întâmpla cum voia celălalt? Apoi ai avut voce, și asta nu a mai fost confortabil pentru el? Despărțirea este o formă de creștere când ceri ce ai nevoie, pui limite, recadrezi o relaționare așa cum e ok și pentru tine. Ai curajul și forța să ieși din ceva ce îți face rău.

Ajustezi reziliența

Mai ții minte cum la prima despărțire, când erai adolescentă sau tânăr adult, ai fost devastată? Nu prea uităm prima suferință din dragoste, și pe măsură ce apar următoarele nu înseamnă că nu mai doare, ci că înveți să îi faci față. Era un fel de glumă care circula pe social media, și care spunea ceva de genul: suferința nu m-a făcut mai puternic, ci mi-a dat o mulțime de moduri de coping nesănătoase. Poate fi foarte adevărat. Modul de coping este felul prin care tu faci față unui disconfort emoțional, iar acesta e unul funcțional sau unul disfuncțional. Când faci eforturi conștiente de a gestiona cât mai sănătos pentru tine o despărțire te uiți la nevoile tale emoționale și ce nu făceai corect față de tine până acum.

Reevaluare

Despărțirea vine cu un moment de reevaluare, de a medita la felul în care vrei să arate viața ta, relația ta, prezentul și viitorul tău. La ce compromisuri ești dispusă să faci și unde e limita ta finală în cuplu și interacțiunea cu un bărbat.