O despărțire nu e simplă. Toată analiza îndelungată care te-a determinat să iei decizia. Gestul brutal al partenerului care poate că a încheiat el relația când nu te așteptai. Promisiuni care nu au fost duse la bun sfârșit, ci în locul lor a venit retragerea din relație. E dezamăgitor și e nevoie de un timp ca să procesezi emoțional ruptura, inclusiv atunci când rațional îți zici că e mult mai bine așa, deoarece este absolut imposibil să construiți împreună un viitor. În paralel mai apar și tot felul de gânduri care generează suplimentar un panel de emoții negative, și care nu îți sunt de folos nicicum.
Ce mesaje poartă ele?
Pot fi toxice, descurajante și nu e sănătos pentru tine să le lași să-și facă de cap în mintea ta. Dacă le-ai da un minim de credit, ce mesaje îți transmit? Care ar fi lecțiile sănătoase pe care poți să le extragi de acolo? Să ceri mai din timp? Să pui limite ferme? Să negociezi doar ceea ce simți că este cu adevărat negociabil? Să nu mai accepți doar de dragul partenerului sau din teama abandonului ceea ce nu este ok pentru tine?
Scoate furia
Observi că fix înainte de culcare te cuprinde un val de furie și începi să te cerți în gând cu fostul partener? Iar furia aceasta nu te lasă să dormi? Așterne pe hârtie tot ceea ce îți trece prin minte. Externalizează furia și las-o imprimată pe foaie. Valabil și pentru îngrijorări. Setează 20 de minute din zi, maxim cu trei ore înainte de culcare, când să scrii într-un jurnal absolut toate îngrijorările care te copleșesc. Și fă-o zilnic timp de câteva săptămâni. Vei constata cum se diminuează.
Dă-ți voie să simți tristețea…
… sau dezamăgirea. Să consumi o emoție nu înseamnă să o ascunzi în multă muncă, să pui o mască fericită sau nepăsătoare, să flirtezi pe bandă rulantă online sau să ieși la nenumărate întâlniri, să intri într-o poveste unde crezi că sexul sportiv te va face să uiți de tot. Pe moment funcționează, dar de fapt blochează integrarea emoțională.
Îți zici că ești singură?
Dacă tragi linie, mai bine singură fără iubit, decât singură în doi și blocată pe un drum care nu duce nicăieri. Dar în realitate cât de singură ești? Nu mai există nimeni în viața ta, persoane care te apreciază și te iubesc? Notează pe post-it-uri numele acestor oameni (prieteni, membrii ai familiei) și lipește-le pe frigider, să le observi cu ușurință. Contactează-i, ieșiți în oraș, plecați undeva la final de săptămână sau într-o vacanță. Ai nevoie să te simți iubită, apreciată, importantă, iar aceste nevoi să fie împlinite în mod sănătos.
Confruntă-ți fricile
Ia pe rând fiecare temere, îngrijorare și fă-i o analiză descendentă sau ascendentă. Ca să ajungi în punctul X ce ar fi necesar să se întâmple? Care este probabilitatea ca acele lucruri să se petreacă fix așa? Cât la sută există șanse pentru fiecare aspect în parte? Dacă înmulțești procentele, ce probabilitate rezultă? Exact, una foarte mică. Dacă te duci descendent, ce se poate întâmpla? Și ce altceva se mai poate întâmpla? Până când apare soluția sau observi că scenariul nu are un deznodământ real așa de negru pe cum ți-l imaginai. Sau că te blocai într-o anumită etapă ce nu îți permitea să vezi mai departe, rezolvarea.
Calmează corpul
Exerciții de respirație, de relaxare, mindfulness, meditație, yoga, alergare sau antrenamente de forță la sală în doze rezonabile. Orice îți place, se potrivește cu tine, cu personalitatea ta. Stresul, încordarea, activarea dată de îngrijorări se pot reduce și prin intervenție corporală, alături de cea cognitivă.
Citește și:
Tipuri de îngrijorări care te fac să-ți sabotezi fără să vrei relația de cuplu
Foto: PR