Negativitatea te-a însoțit de când te știi. Îngrijorări paralizante că te ceartă părinții, credința că nu știi suficient și iei note mici, deși realitatea era că te încadrai în categoria premianți. Negativitatea legată de relații de prietenie, apoi de cuplu, de evoluția profesională la locul de muncă. Spui că așa ești tu și nu poți funcționa altfel decât prin îngrijorare și scenarii. Scenarii cu un conținut care mai de care mai negru, pe care le rulezi în minte la nesfârșit. Iar acum când ai o relație stabilă, poate că ești căsătorită, simți cum te cufunzi periodic în acest familiar negativ atât de greu de dus.
Elimină bucuria
Cum ai putea să te bucuri 100%, cu adevărat când în spatele minții rulează aceste filme de groază? Și cele mai frumoase evenimente le răsucești pe toate părțile și găsești și acolo posibilități de a ieși rău. Posibilități care nu se manifestă acum, ci într-un viitor mai apropiat sau depărtat. Deci nu poți trăi evenimentele pozitive la adevărata lor valoare.
Îi vezi doar minusurile
Partenerul tău este mereu sub lupă și îl analizezi la cel mai mic detaliu. Ce vezi este preponderent negativ, și orice minus este amplificat până când ceva peste care în mod normal ai trece devine o problemă în legătură cu care contemplezi chiar divorțul sau despărțirea. Ce face el bine trece la și altele sau este pur și simplu ignorat. Nu îți poți aprecia partenerul în întregime sau complexitatea sa.
Denaturează realitatea
Ori de câte ori mintea se duce într-un fir epic negativ este important să verifici realitatea. Dacă tu îți spui că el nu te iubește și nu este deloc interesat de tine, ce îți arată realitatea? Doar că nu faci această verificare a realității. Știi de ea și cu toate astea eviți exercițiul. Deoarece beneficiile secundare ale îngrijorării pot fi foarte puternice. Poate că partenerul se dă peste cap să te convingă de sentimentele sale. Ești compătimită de prietene și primești atenție. Îngrijorarea despre cuplu te distrage de la alte probleme de la serviciu sau care există în familia din care provii.
Fugi de tine
Dacă partenerul este oaia neagră, personajul negativ, automat tu ești perfectă. Nu te uiți la tine, la reacțiile, la comportamentele tale, la cum întreții împreună cu el o dinamică nesănătoasă. Nu îți asumi responsabilitatea deciziilor sau alegerilor tale. A ce e important să schimbi sau în ce zone să lucrezi și tu la tine, nu doar partenerul de cuplu. Este o altă fugă de realitatea ta, de implicarea ta.
Ceea ce ceri este realist?
Negativitatea poate distorsiona puternic rezonabilul. Ești atât de activată și imersată în viziunea întunecată încât din nou nu ai contact cu realitatea. Nu ai contact cu perspectiva că ceea ce ceri tu, exigențele respective, sunt departe de a putea fi livrate de oricine pe planeta asta, nu se potrivesc cu contextul vostru de viață sau relațional.
Citește și:
Îți este foarte teamă de infidelitate? Comportamente cu care crezi că îți securizezi relația, dar o faci mai fragilă
Foto: PR