Cum ne-a schimbat internetul viata amoroasa

„Sentimentul amoros isi are, ca toate cele omenesti, evolutia si istoria sa, care seamana foarte mult cu evolutia si istoria unei arte. In el se succed stilurile. Fiecare epoca isi are stilul sau de a iubi. In fapt, fiecare generatie modifica permanent, intr-un fel sau altul, regimul erotic al celei antecedente.' Jose Ortega y Gasset spune asta, in Studii despre iubire.

Stim deja, din cu totul alte surse – din reviste, de la televizor, de la prieteni, din studiile pe care le intreprind neobositii savanti americani –, ca Internetul ne-a schimbat viata. Cum si-a bagat insa coada acest dracusor miraculos in viata noastra amoroasa? Ne intalnim pe un forum, ne cunoastem pe blog-uri, ne seducem pe e-mail si, in cele din urma, ne inselam cu un alt „avatar' (ca sa nu mai vorbim de razbunarile virtuale…). Etapele par a fi aceleasi, numai ca pe net regulile („stilul') sunt cu totul altele decat cele din viata reala.

Socializarea

Prietenii mei au nenumarate conturi pe retele de socializare: Myspace, facebook si altele, in care oamenii intra pentru comunicare (in subsidiar, pentru flirturi, de multe ori nevinovate). Se arata fotografii (ea pe malul marii, in ipostaza romantica, el umflandu-se in pene, cu un tricou destul de mulat), se expun preferinte (muzicale, culinare), preocupari (cititul, plimbarile, clubbing-ul), se schimba mesaje, se leaga prietenii. Posibilitatile sunt infinite. Un suflet-pereche poate fi la un click distanta (in plus, ai avantajul ca nu trebuie sa te ridici de la birou ca sa-l gasesti, nici sa te imbraci sexy si sa mergi la club).

Din punct de vedere social, lucrurile stau simplu: nu mai avem timp pentru cautari, alergam dupa eficienta maxima, suntem sclavii noilor tehnologii si-n materie de amor. Pana si butonul de cautare poarta precizarea „rapida'. Cum stau lucrurile din punct de vedere psihologic ne explica Daniela Luca, psihanalist: „Jocul seductiei, cu scenariile fantasmatice prezente in el, este mult mai simplu, din cate ne dam seama, in «invizibil», in virtual. Libertatea de a refuza/primi un cuvant, o idee, un mesaj, o imagine, o invitatie, un proiect este mai mare, nu se izbeste de «roca realitatii», permite un spatiu de miscare, amplifica dorinta, satisface uneori instant sau, dimpotriva, amana pana la contactul cu realul celalalt'.

Avatarul

Pe Internet, toata lumea are un profil. In termeni specializati, un „avatar'. Un fel de al doilea „eu' pe care ti-l poti crea singur. O proiectie a dorintelor si fantasmelor tale, a felului in care doresti sa fii receptat de ceilalti. Nu trebuie sa minti neaparat, ci pur si simplu sa omiti sa precizezi lucruri (ca de exemplu starea matrimoniala, sau numarul kilogramelor, sau faptul ca ai inclinatii depresive). Se spune ca ne indragostim, de cele mai multe ori, de o proiectie. Con­stru­im in jurul celuilalt, cu ajutorul imaginatiei, un fel de personaj imaginar pe care il inzestram cu calitatile do­rite. Pe Inter­net, asta de­vine ex­trem de simplu; datorita con­­textului (virtual), totul este un joc al imagina­tiei, pornind de la niste cuvinte si, uneori, o fotogra­fie (care poate sa nici nu cores­punda cu rea­li­tatea).

Este un fel de revival al romantismului: aler­gam dupa himere pe care nu le putem vedea, scriem epistole (chiar daca e-mail-ul a inlocuit hartia parfumata), visam la cineva fara o corporalitate precisa, vibram la niste cuvinte trimise in eter, prin cabluri, modemuri si placi de retea, ne ghicim starile dupa niste figurine stilizate (emoticoane), ne indragostim de un „avatar'. Apoi, cu un simplu click (close sau shut down) putem inchide totul, ca si cum am inchide o camera secreta, si reveni la „viata reala', fara mari probleme. Cel putin aparent…

Totusi, in ce masura ne poate afecta aceasta „dedublare'? Dr. Daniela Luca explica: „Relatia virtuala este, in cele din urma, o falsa relatie, o falsa indragostire. Totusi indragostirea si relatia respectiva sunt traite ca fiind autentice, palpabile, fiindca se muleaza pe realita­tea/lu­mea interna, unde fantasmaticul, imaginarul, emo­tionalul, memoria, fi­gurabilul, afectul si instinctul domina. Si atunci, iluzia «atingerii» celuilalt si a rela­tiei «reale» este cu atat mai mare, dar si cu atat mai semnificativa in producerea unor sciziuni, unor «rupturi» de viata reala, umana'.

Infidelitatea

De la o vreme, am auzit punandu-se din ce in ce mai des intrebarea: a sta pe chat de la Facebook cu un tip inseamna ca-ti inseli prietenul? „Chatter, est-ce tromper?', se intreaba francezii, in timp ce britanicii fac, cu umor, jocuri de cuvinte ceva mai rafinate: „chatting or cheating?'. Asa cum nicicand nu a fost mai simplu sa-ti faci rost de un partener ca in zilele Internetului, la fel inselatul nu a fost niciodata mai la indemana oricui. Bigamia virtuala suna caraghios, dar, cum in Statele Unite s-a ajuns de mult la casatorii virtuale, nu trebuie sa ne mai miram, caci mare este gradina Internetului!

Amantul virtual este, de cele mai multe ori, un amuzament camuflat sub o oarecare aura de „nevinovatie'. Un fel de infidelitate light, fara dovezi palpabile si cu granite cam neclare. De unde incepe infidelitatea? De la un e-mail, de la un sarut, sau ajunge un simplu gand „necinstit'? Cat de departe se poate merge cu joaca? Poate duce un chat prelungit la despartirea unui cuplu real?

Probabil e prea devreme pentru a face statistici, dar nu strica sa intrebam un psiholog. „Fireste ca este vorba de inselare, cata vreme exista o dorinta, atractie, punere in act a unui flirt cu un altul decat partenerul, este o cochetarie mai putin vizibila de ochii lumii. Si totusi, exista un sambure de tradare a partenerului, pe plan intern, pe planul relatiei/legaturii autentice cu celalalt. Si nu se poate spune atat de simplu: «In fond, nu sunt vinovat, ce mare lucru fac?». Fiindca acolo, in mintea ta, este imposibil sa nu stii, sa nu fii constient ca iti inseli, chiar si virtual (nu doar fantasmatic si imaginar), partenerul', explica Daniela Luca.

Confruntarea cu realitatea

Pana la urma, poate ca niciodata oamenii nu au comunicat mai mult, chiar daca – paradoxal – sunt din ce in ce mai singuri. Din moment ce vibrezi in timpul unei conversatii virtuale, totul pare ca devine cat se poate de real. Ceea ce se intampla acolo, in calculator, este un alt palier al realitatii pe care o traiesti. Dincolo de avatarul din computer, exista o persoana reala, in carne si oase, cu minte si suflet, de la care porneste totul. Ce se intampla insa atunci cand amantii de Internet se intalnesc cu a­devarat si stau impreuna, de-o parte si de alta a unei mese, fie­ca­re avand in fata o ceasca de cafea? Prima intalnire poate fi, de cele mai multe ori, un soc.

Lasand la o parte intamplarile – in fond, hazlii – ca­re se opresc la bariere fizice („n-am putut sa ma duc la el, pur si simplu am facut cale-ntoarsa, tipul arata ca dracu', „poza de pe net era de acu cinspe ani, fata aia intre timp acumulase vreo zece kile'), oamenii des­copera ca a comunica cu o persoana reala este infinit mai dificil decat prin intermediul unor cuvinte insirate pe un ecran, in timp ce seful e convins ca lucrezi la vreun ra­port de marketing. Contextul e cu totul altul si iti dai seama ca, in fond, stai la masa cu un strain ca­ruia i-ai impartasit cele mai intime ganduri, dar cu care nu ai dat niciodata mana si caruia ii simti pentru prima oara privirile.

Cuvintele si gandurile au luat-o cu mult inaintea contactului real, fizic, ceea ce creeaza un decalaj emotional si confuzie. Unii schimba cateva fraze si apoi nu se mai vad niciodata, altii cauta doar sex (stilul one night stand), altii descopera afinitati si raman impreuna pana la adanci batraneti, dintr-un simplu flirt virtual. Pana la urma, si pe Internet lucrurile se intampla la fel ca in via­ta reala: ceva de felul unei loterii, in care nu stii niciodata ce iti poate re­zerva viitorul.

Arhiva revistei ELLE

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK