Cum îți sabotezi singură relația de cuplu și nici nu-ți dai seama

Să-ți sabotezi chiar tu relația de cuplu? Nici prin cap nu îți trece așa ceva! Dar comportamentele tale transmit alt mesaj...

Evident că nu o faci conștient. Ai sentimente puternice față de partenerul tău, chiar cochetezi cu ideea de a rămâne alături de el până la adânci bătrâneți. Ați trecut de faza asta și sunteți căsătoriți, poate chiar aveți copii? Ce să vă mai asumați când deja aveți acte, proprietăți în comun și ați întemeiat de-a binelea o familie? Păi… să vă asumați mecanismele dezadaptative, tiparele disfuncționale. Și cum nu poți face tu în locul partenerului, să îți asumi manierele prin care sabotezi acel vis frumos de împreună. Adică partea ta de responsabilitate.

Înțelegere… în exces

Prietenia în cuplu este o valoare foarte importantă pentru tine și consideri că oferă stabilitate și trăinicie relației. Ceea ce este foarte adevărat și în același timp poate întinde o capcană la care este necesar să fii atentă. Respectiv această prietenie să nu ducă relația într-o zonă prea platonică, să stingă pasiunea, romantismul, latura ludică, fiind prea concentrați pe a colabora bine și pe cultivarea camaraderiei.

Prea multe lucruri împărtășite

Nu vrei să existe secrete între voi. Transparența totală e o rețetă ce ești sigură că vă securizează și elimină posibilele scenarii catastrofale sau gelozii. Însă… ea le și poate cauza. Când spui mult prea mult, fără filtru, asta poate răni dând informații care efectiv nu erau necesare.

Conflictele explozive…

… parcă vă animă, iar sexul de după este fabulos. Mențin pasiunea, alungă plictiseala și vă comunicați absolut totul, chiar și cu furie, nu băgați sub preș nimic. Doar că aceste conflicte dese și ample dau în timp oboseală psihică, o uzură emoțională ce vă deconectează și vă îndepărtează.

Eviți

Dar ce sens are să discuți lucrul x? Îl treci cu vederea, chiar dacă te deranjează, și te concentrezi pe diversele atuuri ale relației, ce îți place la partener, ce vă face puternici sau vă unește. E înțelept să îți alegi luptele, e util să îți aduci aminte calitățile partenerului și punctele forte ale relației. Așa cum e și disfuncțional să nu abordezi în profunzime un anumit subiect care te impactează semnificativ. Să rezolvați teme superficiale și să nu vă uitați atent la cele serioase.

Dependență versus independență

Vrei să îl implici mult pe partener în diversele aspecte ale vieții voastre și vrei mult susținerea lui. E un coșmar pentru tine să nu ai sprijin, să te simți singură în doi. Așa că îl soliciți iar și iar până când se cristalizează o relație de dependență, încât ai senzația că fără el nu te descurci, nu ai putea supraviețui. La polul opus, nu vrei să îl sufoci sau să îi transmiți mesajul că ești neajutorată. Și îmbraci hainele atotputerniciei și independeței extreme prin care îi transmiți inconștient că nu ai nevoie de el. Cu el sau fără el, viața ta ar fi la fel, nu ți-o îmbogățește sau colorează cu nimic.

Controlul…

… este un principal inamic al conexiunii. Te gândești că e într-o relație, într-o căsnicie, nu mai e burlac, singur de capul lui și e necesar să dea explicații. Aceste explicații pe care i le ceri nu îi mai lasă loc de decizii și alegeri personale, de spațiu pentru sine, uneori chiar îi anulează părerile despre orice subiect.

Sensibilitatea la critică

Este foarte dificil ca partenerul să îți reflecte ceva ce l-a deranjat, să îți ceară o schimbare de comportament. Percepi asta ca pe o invalidare, o critică acerbă, chiar dacă formularea implică blândețe și respect. Te activezi pe un mod de apărare, de a-ți combate partenerul și nu de a te uita la ce anume îți cere, dacă poți oferi sau în ce măsură e negociabilă o variantă intermediară.