Cum îți distruge viața amoroasă faptul că ești extrem de critică și exigentă cu tine

Ești foarte critică în ceea ce privește propria persoană, iar standardele sunt total nerealiste. Acest mix îți sabotează de timpuriu șansele de a forma un cuplu.

Un beneficiu secundar și care întreține acest comportament de a fi critică tu cu tine este credința că partea critică reprezintă busola propriilor greșeli și o resursă de creștere, dezvoltare. Consideri că dacă te biciui din cuvinte în mintea ta, și dacă te pedepsești în tot felul de moduri, vei fi mai atentă pe viitor să nu mai faci gafe și îți va îmbunătăți comportamentul.

Este corect până la un punct, acela al umilinței. Căci te poți evalua din partea ta sănătoasă, să vezi erorile, să analizezi cum poți proceda mai bine pe viitor, fără să devii propriul tău agresor. Umilința nu te va face mai bună, mai încrezătoare, ci îți va tăia aripile și îți va da mai departe anumite mecanisme de a face față ce contravin direct cu nevoile tale emoționale. Și dacă în ecuație adăugăm și exigențele uriașe, auto-sabotarea capătă nuanțe și mai intense.

Te descalifici total

Chiar și calitățile sunt transformate de vocea ta critică în defecte. Gesturile frumoase, comportamentele corecte, sănătoase le consideri insuficiente sau din start greșite. Că nu ai procedat bine, nu ai făcut tot ce trebuia, tu nu ai trăsăturile necesare pentru a fi în cuplu. Nu ești suficientă. Și cu o imagine atât de neagră despre tine te retragi într-un colț și te faci invizibilă. Nu te pui în valoare când cineva este interesat de tine sau chiar îl respingi de-a dreptul deoarece e prea frumos ca să fie adevărat.

Îl desființezi prin critică

Etapa de curtare este destul de avansată. Ieșiți destul de des împreună, poate că ați făcut deja și sex, dar încă nu v-ați asumat cu adevărat relația. Ori ați început-o de ceva vreme. O persoană foarte critică cu sine e foarte critică și cu cei din jur. Iar acest nou potențial sau actual partener devine descompus bucată cu bucată de critica pe care i-o livrezi direct, tăios, fără mănuși, nici pe departe într-un mod asertiv.

În căutarea lui Făt-Frumos

Exigența te face să decizi că nimeni nu este potrivit pentru tine, că nimeni nu se încadrează în tiparul pe care îl dorești. Asta pentru că tiparul este unul ideal și nu ești dispusă la niciun fel de compromis. În același timp se poate să alegi parteneri pe care vrei să îi crești, să îi modelezi așa cum consideri că e bine pentru tine, în acord cu cerințele tale. În toată această perioadă îl privești ca pe un copil, un fel de subaltern neajutorat, și când devine autonom, realizat, ori pleacă el ori dispare vraja. Misiunea s-a încheiat și cauți alta unde se va repeta scenariul.

Oferi prea mult

Ca să compensezi imaginea denaturată despre tine pe care o ai în minte, nu spui nu niciodată. Depui foarte mult efort inclusiv în locul partenerului și te dai peste cap ca să îi faci pe plac. Nici nu știe cine ești tu cu adevărat și nici nu va afla. Căci părerile, alegerile, dorințele ți le înfrânezi pe toate. Nu ajunge la tine cea autentică deoarece această mască a complianței îi blochează accesul.