Bărbatul pe care îl placi te-a transformat în psihologul de serviciu, deși tu îți dorești să-i fii parteneră, nu terapeut. Unde greșești.
Este minunat să discutați orice, să vă dați voie să fiți vulnerabili, să comunicați și cele mai intime sau delicate lucruri. Ești încântată de asta și o vezi drept intimitate emoțională, un semn că el se deschide în fața ta și sunteți pe drumul cel bun. Te gândești că e o conexiune specială între voi, ba chiar îți repetă constant ce norocos este că te-a întâlnit. Că nu a putut să vorbească așa cu nimeni, iar tu ești altfel. Da, poți fi psihologul care îl ascultă gratis, care îl validează, și nici nu știi că în realitate ai acest rol.
Visezi la sexul cu el, te întrebi oare cum va fi. Însă chiar dacă vorbiți ore întregi și îți explică detalii complicate ale istoricului său, nu ajungeți niciodată în pat sau nici să vă întâlniți. Uneori comunicarea se petrece preponderent online sau la telefon. Când îți propune să ieșiți, în final tot despre problemele lui ajungeți să discutați. Probleme actuale sau ce l-a marcat în trecut.
Mai e, desigur, varianta în care vă sărutați sau poate chiar faceți sex. Periodic, constant, dar fără să ducă spre relație. Ci mai degrabă o prietenie cu beneficii pe care tu refuzi să crezi că se derulează, iar el evită să o eticheteze căci e conștient că te poate pierde. Pe scurt, are un psiholog care îl ascultă, îl sfătuiește, și cu care se mai și culcă din când în când.
… ci să se plângă el. Poate că îți pune câteva întrebări despre experiențele tale, dar asta doar ca să ia de acolo elemente utile pentru el. Să vadă dacă ai trecut prin ceva similar, cum ai făcut față, cum ai gândit lucrurile. E o ventilare fără de sfârșit în care el e în lumina reflectoarelor și nu e nicicum doritor să renunțe la scenă și rolul principal. Tu ești acolo să îl aplauzi, să îl mângâi, să îți pară rău pentru el.
Ok, fiecare are noțiuni diferite despre ce se vorbește sau nu la început de poveste cu cineva. Însă când ești cu o femeie pe care o placi, și alături de care vrei un viitor, nu prezinți detaliat, pe capitole, ca un serial, povestea lacrimogenă a fostei relații. Eventual cum ai vrut să te împaci, ce a făcut ea, cum ai suferit și încă suferi. Te gândești că poate așa e el… prea sincer, prea transparent… Însă bărbatul pe care îl placi nu e deloc material de relație acum, ci o persoană indisponibilă și nepotrivită pentru tine.
Un mentor, un guru, un coach care să îi spună ce e bine și ce e rău. În ce direcție ar trebui să meargă în viață, ce alegeri să facă. Îți cere părerea pentru anumite aspecte care arată clar că nici măcar nu se gândește la tine ca la o potențială parteneră. De exemplu atunci când e indecis dacă să se mute din țară sau într-un alt oraș.
Iese cu prietenii lui, îți dă câteva mesaje, dar nu e interesat prea mult să te vadă. Mai degrabă își continuă liniștit existența menținând un contact minim cu tine. Însă atunci când e într-o situație de criză te sună continuu, nu e imposibil nici să apară la ușa ta sau să vă conversați prin mesaje ore întregi. A trecut momentul delicat? Se repetă ciclul până data viitoare.
Foto: PR