Într-o relație de cuplu fiecare partener are partea lui de responsabilitate. Iar uneori, fără să știi, tu ești cea care menține o situație toxică. Te macină pe interior, îți distruge încrederea în tine și în iubire.
O relație de cuplu sănătoasă presupune multă muncă. Un efort în doi, dar și o muncă tu cu tine. Cum să nu reacționezi agresiv, să gestionezi situația când celălalt îți declanșează răni emoționale profunde, cu vechime chiar din copilărie. Și dacă lucrurile nu sunt suficient de complicate, mai vine și acel aspect în care tu rămâi în povestea toxică și o alimentezi. Din fericire situația se poate schimba. Dar întâi este nevoie de conștientizare și apoi de implicare pentru distrugerea tiparelor.
Ca să ajungi să iubești pe cineva e nevoie de timp și de dovezi că omul ăla chiar e potrivit. Face gesturi frumoase, ți-a demonstrat că te respectă, că te poți baza pe el. Aveți viziuni și valori comune. Culmea, la început poate nici nu ești înnebunită după el, așa cum ai fost după alți bărbați. Dar ce ai făcut diferit? Ai dat o șansă, ai fost atentă și ai apreciat modul cum se poartă cu tine și cum este el ca individ. La polul opus este varianta în care cauți cu ardoare fluturașii din stomac. Ești deschisă la a avea o relație de cuplu doar dacă te îndrăgostești rapid și iremediabil. Însă acesta nu este cel mai bun semn că persoana respectivă îți va îndeplini nevoile emoționale, îți va oferi stabilitatea la care visezi. Ci dimpotrivă…
Nu pui punct pentru că tot speri că își va părăsi soția pentru tine. Că va deveni mai cald, mai implicat. Că se va hotărî să deveniți din prieteni cu beneficii iubiți în toată regula. Că poate se răzgândește și va dori copii. Că renunță la alcool… Mai departe completezi tu cu ce este valabil pentru tine. Fantezia proprie a unui viitor frumos, puternic contrastant cu un prezent nici pe departe satisfăcător, te ține agățată în relația de cuplu care chiar nu e în acord cu nevoile tale emoționale.
Fiecare om are un set de valori și principii după care se ghidează în viață. Acestea, când sunt similare cu ale partenerului, constituie o bază sănătoasă pentru o relație de cuplu. La polul opus, este varianta când îți anulezi aceste valori pentru a-i face pe plac celuilalt. Cobori semnificativ ștacheta lui cum mi-ar plăcea și merit să se comporte cineva cu mine, doar pentru a nu-ți pierde partenerul. Nu discutăm despre tendințele narcisiste, când ai pretenția să fii pusă pe piedestal și să ți se aducă luna de pe cer. Ci despre limite rezonabile care implică respect, apreciere, valorizare.
Adică ai obținut parolele de la adresele de e-mail, conturile de social media, de la telefon, și faci inspecție periodică în mesajele partenerului. Îl suni sau îi scrii, tot din nevoia de control. De cele mai multe ori ca să fii sigură că nu te înșeală. Acest comportament este toxic nu doar pentru el, ci și pentru tine. Ești constant într-o stare de alertă, de nesiguranță și cauți să îl prinzi cu ceva. Ar trebui să te întrebi dacă ai motive reale să faci asta, ori la mijloc este o rană din trecut care se manifestă din plin și în actuala relație. Nu este sănătos nici să nu ai absolut deloc încredere în partener, nici să te încrezi îl el orbește, deși acțiunile sale îți arată că nu e cazul
Foto: PR