Cum îi întărești unui partener de cuplu narcisist comportamentele care te rănesc

Din dorința de a fi totul bine între voi, menții și potențezi la partenerul tău narcisist exact ceea ce ai vrea ca el să schimbe.

Inițial era carismatic, făcea ceea ce trebuie când trebuie, se dădea peste cap să te impresioneze, să te surprindă, să te cucerească. Relația a început extrem de frumos, ai spune de-a dreptul ireal sau mult peste ceea ce visai, tocmai prin acest love bombing pe care partenerul narcisist îl face la început de relație. Apoi a trecut timpul și ai început să vezi și o altă față a sa, cea cu acte de egoism, lipsa empatiei în unele situații, tendințe de control și a domina. Toate astea te deranjează sau te rănesc de-a dreptul, iar prin maniera în care tu te comporți menții această buclă relațională prin care aveți amândoi de pierdut.

Lasă-l să fie bărbat

Știi câte ceva despre castrarea emoțională, ai văzut în jur poate la prietenele tale cum ele deveneau extrem de autoritare cu partenerii și cum se făcea un schimb de sex rol, în care ele erau mult în energia masculină și partenerii lor în cea feminină. Și te gândești că îți place și vrei să te menții femeie, iar pe el să-l lași să fie bărbat.

Și pentru asta ai făcut un pas în spate în ceea ce privește deciziile, să îi zici mereu ca lucrurile să fie cum vrea el, până când orice decizie, de la una minoră la una importantă, să fie luată de către el fără să te consulte. Doar să te pună în fața faptului împlinit, ceea ce în unele situații o ambalezi drept inițiativă, alteori devine de-a dreptul deranjant. Și iată cum treptat controlul și l-a asumat în întregime, fără să fie echitabil sau o colaborare între voi.

Nu te ascultă…

… și nici nu te lasă să vorbești. Da, ești încântată că el comunică cu tine și îți povestește totul felul de lucruri care i s-au întâmplat sau îl pasionează. Și îl încurajezi entuziasmată să facă asta, ba chiar îl provoci încântată, etichetând comunicarea aceasta drept conectare emoțională. Apoi observi cum tu nu mai ai loc acolo și nu îți lasă loc. Să îi oferi o opinie, deoarece el știe mai bine, să îi împărtășești și tu ceva, deoarece partenerul dorește să fie el în centrul atenției, să fie doar despre el. Și cumva ajungi să te simți nevăzută, neauzită, invizibilă. Tu să fii prezentă pentru el, fără să îți ofere în schimb același lucru. Iar interacțiunile devin obositoare, te consumă, fără să existe conectarea aceea emoțională după care tânjești, ci doar o scenă pentru partener.

Eviți să pui limite

Uneori ai senzația că e imposibil asta deoarece el este ca un uragan care mătură tot și nu poate fi oprit nicicum. Nici în situații plăcute, dar nici în situații dificile când aveți un conflict pe care nu vrei să-l amplifici. Nici să amplifici un context în care nu există ceartă, dar pe interior te simți invadată sau călcată în picioare. Căci, da, o limită importantă pentru tine a fost încălcată. Și vrei atât de mult să relaționați sănătos, încât ceea ce crezi că transmiți asertiv e un mesaj mult prea subtil căruia îi lipsesc claritatea și fermitatea. Deci ori nu pui deloc limite, ori le pui insesizabil.