„Nu vrei sa joci in film?, m-a intrebat el. Ca sa fac ce? – l-am intrebat eu. „Sa fii intr-un grup de jurnalisti… Doing what, am repetat eu. „Pai, ce fac jurnalistii: se-nghesuie s-o-ntrebe ceva pe Callas, cu carnetelul in mina…
Am stat o clipa sa ma gindesc – va jur, o clipa! – apoi i-am zis: Nu, categoric NU. „De ce?, s-a mirat Martin. „Sint bani buni… Nu ma-ndoiesc, dar, 1) nu sint fan de opera (din contra!), 2) nu m-as inghesui nici pentru Monica Bellucci (i-am luat un autograf, la Cannes, fara probleme) si 3) nu ma vad facind asta, sint prea comod – prefer sa stau acasa ascultind muzica.
In vara lui 2001, nimeni nu stia de Norah Jones, fata care, cu vocea ei „honey & smoke, a suflat ca o tornada peste ultima editie a Grammy-urilor, luind cu ea 8! Norah e genul de fenomen care apare o data la mii de ani-lumina de orice smecherie publicitara.
In 2000, inregistra un demo pentru casa de discuri Blue Note („First Sessions); in 2002, primul ei disc pentru BN („Come Away With Me) iesea pe piata. Norah mai cintase in doar doua trupe: Laszlo (nu va luati dupa nume: era din Texas, ca si Norah) si Wax Poetic. Clipurile ei sint cool, dar n-au nimic spectaculos: „Come Away With Me e ca un „trip halucinogen, iar „Dont Know Why pare facut de un student.
Vocea e totul. Norah cinta ca si cum ar expira fumul de tigara: e sublima! Ca – probabil – Callas. Mi-a amintit de o alta feblete de-a mea de-acu o suta de ani – Rickie Lee Jones. Si – sa vezi intimplare: este exact ce ascultam, nostalgic, in vara lui 2001… Asa ca dati-mi un „Double Jones, va rog. Anytime!
Articol publicat in ELLE Aprilie 2003