Cum crezi că îți alini partenerul, dar de fapt îi întreții comportamentele nesănătoase

Intențiile tale sunt foarte bune, venite din iubire, doar că ceea ce faci menține sau chiar alimentează comportamentele nesănătoase ale partenerului.

Cu toții avem momente proaste când sunt utile încurajările, o îmbrățișare. Cu toții vrem ceea ce este mai bun pentru partener, să îl susținem, să se simtă iubit, că nu e singur, ci are un coechipier gata să-i apere spatele. Iar atenția ta la nevoile partenerului uneori se duce într-o direcție care mai degrabă îi întreține comportamentele nesănătoase.

Victimizarea

Da, chiar a făcut o greșeală, un gest nepotrivit. Poate că asta s-a întâmplat la serviciu în relație cu un coleg, șeful sau un client. Ori e vorba despre viața personală sau familială, ceva ce s-a petrecut cu un prieten sau un membru al familiei. Reacția primită a fost una foarte fermă, cu o limită clară impusă, poate chiar și niște consecințe neplăcute. Iar acum partenerul se lamentează, se victimizează, și tu ești alături de el confirmându-i cât de exagerat a fost celălalt. Nu există o asumare a propriei responsabilități, a acțiunilor proprii, ci se aruncă vina mai departe și tu validezi asta.

Manipularea

Partenerul își dorește ceva mult, se simte extrem de frustrat că nu obține așa că apelează la toate strategiile de manipulare din dotare. Iar cu multă blândețe îți zici că îl înțelegi, că parcă e un copilaș căruia i s-a furat jucăria. Și treci peste această manipulare la adresa ta și cedezi cu zâmbetul de buze, chiar dacă inițial ai setat o graniță. Îl ajuți astfel să perpetueze acest mod disfuncțional de a face față, îi arăți practic că e ok să îți încalce limitele sau granițele și că nici tu nu le respecți, doar ca să nu fie el în disconfort.

Bullying-ul…

… îl face cu tine prin diverse înțepături, răutăți, ironii, sarcasm sau o anumită formă de răzbunare. Îți zici că nu stingi focul cu foc, așa că îl lași în pace și nu îl bagi în seamă. Nu îi atragi atenția că te rănește, iar asta nu e sub nicio formă justificat de faptul că e supărat. Te atacă și eviți confruntarea la momentul respectiv sau chiar și confruntarea după ce situația nu mai e atât de tensionată și puteți discuta rațional.

Dramatismul și atenția

Precum o prințesă capricioasă, partenerul este nemulțumit din aproape orice, iar exagerările și lungile discuții purtate pe seama lor îi alimentează nevoia de atenție, chiar și una negativă. Vrei să se simtă ascultat, auzit, văzut, și perpetuezi o dinamică ce vă consumă pe amândoi și nu mai e vorba despre aceste nevoi legitime, ci despre hrănirea unei modalități nesănătoase de a interacționa.

Eu, eu, eu, eu

Te întrerupe când povestești ceva important pentru tine și duce direcția conversației către propria lui persoană. Era vorba despre tine, dar partenerul face să fie despre el. Sigur că ești dispusă să îi faci loc, dar în final ajungi să nu mai ai tu loc sub nicio formă, căci umple timpul și spațiul. Nu există o igienă conversațională, nu simți că te aude sau înțelege, că are vreo fărâmă de empatie.