Cu sinceritate, despre viața și moartea lui Karl Lagerfeld (de Maurice Munteanu)

Uite, am să spun o chestie care va irita, probabil, dar eu tot am s-o spun. Pentru mine, Karl Lagerfeld a fost un fel de Brigitte Bardot. Pentru că eu mereu i-am comparat pe Brigitte Bardot cu Catherine Deneuve, iar pe Karl Lagerfeld cu Yves Saint Laurent.

Ce prostie, veți spune! Să îi compari pe Lagerfeld & Saint Laurent și pe Bardot cu Deneuve. Poate. Dar eu i-am comparat din punct de vedere profesional, alte lucruri nu mă interesează. Și, chiar dacă m-ar interesa din anumite motive, oricum nu aș putea să le apreciez cu adevărat.

Karl Lagerfeld a murit și oamenii au spus lucruri mai mult sau mai puțin stupide, mai mult sau mai puțin melancolice, în fine, lucruri care le-au trecut prin cap. Dar oamenii au mai spus și alte lucruri, care mi se par periculoase de-a dreptul – că ar trebui înfierat, că ar trebui ca amintirea sa ca designer să dispară pur și simplu etc. Asta pentru că Lagerfeld a făcut de-a lungul timpului o serie de afirmații ridicole, dar copilăroase, afirmații care vorbeau despre propriile lui frustrări, multe din perioada în care era extrem de gras.

A mai spus, printre altele, că nu suportă fața Pippei Middlteon, că grasele nu ar trebui să apară în media, că Heidi Klum nu este și nu poate fi model de podium pentru că are sânii presa mari etc.

Acum mă întorc la comparația mea – așa cum Bardot a vrut să îngenuncheze lumea filmului, dar nu prea i-a reușit pentru că Deneuve i-a luat-o cu mult înainte, la fel și Lagerfeld a încercat în modă. Dar, strict din punct de vedere istoric, putem afirma (cel puțin eu fac asta) că Saint Laurent a influențat moda mult mai coerent, mult mai specific.

Ce ar trebui să ne amintim despre Lagerfeld, în schimb, ar fi nu că a fost misogin sau rasist, pentru că si Coco Chanel a fost nazistă, ci că a fost un profesionist desăvârșit, care a influențat decisiv o industrie.

M-au uimit mulți jurnaliști care au simțit nevoia să îl desființeze fix în ziua în care a murit, dar care nu au suflat nici măcar o vorbuliță cât a trăit.

Altfel, dacă i-am anula profesional pe toți scriitori, regizorii, actorii etc. misogini sau rasiști, am ajunge să ne uităm doar la desene animate și să citim catalogul IKEA. Mă rog, poate exagerez, dar nu foarte tare.