Cronica unei sexualitati neanuntate

‘’Bai bulangiule, iti sparg fata!’’ – asta e replica pe care am auzit-o recent, trecand prin fata unui mare liceu bucurestean.

‘Bulangiul era un baiat inalt, slab, cu ochelari. Sa tot fi avut vreo 13-14 ani. Fusese inconjurat de un grup de adolescenti si impins catre un gard. Evident, ‘bulangiul a inceput sa planga. Intamplator, eu eram insotit de fostul meu antrenor de fitness, un tip numai bun de pus la rana, dar cu o estetica destul de fioroasa. I-a speriat pe adolescentii porniti impotriva ‘bulangiului, iar acesta, dupa ce a articulat cateva cuvinte, speriat si pierdut, a luat-o la fuga.

Asta e o scena care se repeta destul de des, mai ales in mediul scolar. Si o sa se tot repete, probabil, pana cand oamenii vor intelege ca nu exista ‘bulangii, ci doar oameni. Oameni ca toti ceilalti.

Sigur, tot timpul apar surprize legate de acest aspect – de parerea celorlalti in legatura cu homosexualitatea. Si asta doare teribil. Ii poate distruge pe cei care au o alta orientare sexuala. Ii face sa se simta vinovati, frustrati, uneori ii face sa se simta niste monstri. Or, asta e ceva sinistru, teribil, care trebuie oprit definitiv!

Exista, spre exemplu, un om pe care il admir foarte tare – Andrei Plesu. Sau, mai bine spus, il admiram pana cand i-am citit opinia in legatura cu homosexualitatea, acum cativa ani. Ideea domnului Plesu viza o chestiune care m-a socat – bunaoara, homosexualitatea, dupa dansul, este o chestiune care tine de optiunea personala. Ca si cum ai decide, intr-o zi, sa iti schimbi culoarea parului.

Bref, iata ce a declarat domnul Plesu: ‘Ideea ca orientarea homoerotica nu e nici optiune, nici boala, n-are cum sa fie atragatoare. Ce-ar fi daca un criminal in serie ar declara raspicat ca pofta de a ucide nu e optiunea lui si nu e nici un derapaj patologic, ci un blestem nativ caruia nu-i poate rezista?

Stau si ma intreb uneori ce le poti cere altora, unor oameni mai putin pregatiti, foarte usor de manipulat, daca unul dintre intelectualii de marca ai tarii ii compara pe homosexuali cu niste criminali si homosexualitatea cu un blestem?

Domnule Plesu, criminalul care a ucis 50 de oameni nevinovati in clubul acela din Orlando, chiar ieri, a avut de ales – putea sa ucida, sau nu! Eu nu am ales, stimate domn, sa fiu homosexual. Si perpetuarea acestei idei bolnave, retrograde si extrem de periculoase, va naste si mai multa ura!

Mi-ar placea sa cred ca toti oamenii vor intelege intr-o zi ca homosexualitatea nu este o boala, un blestem, un virus, o rusine a naturii – ci doar o realitate.

Mi-ar placea sa incetam sa ii mai judecam pe ceilalti pentru orientarea lor sexuala, pentru culoarea pielii, pentru greutatea lor etc. Toate lucrurile acestea, repetate, traumatizeaza teribil niste oameni nevinovati.

Din nou, ma mai intreb ce i-ar fi spus domnul Plesu baiatului sau daca acesta ar fi venit, intr-o buna zi acasa, si i-ar fi declarat ca este homosexual? L-ar fi renegat, l-ar fi tratat ca pe un criminal, ca pe un om bolnav? Sau l-ar fi luat in brate si i-ar fi spus ca, de fapt, asta conteaza prea putin?

Uite, imi aduc aminte de un cuplu de amici francezi, gay, care au infiat o fetita din Rusia. Copilul, dupa ce fusese abuzat, maltratat, a sfarsit abandonat intr-un centru social. Acum, acel copil are o viata normala, o viata fericita, alaturi de doi parinti care il iubesc, care il protejeaza. Era, oare, mai bine, sa fi ramas in acel centru, sa ii fie retezata orice sansa la o viata normala?

Homosexualitatea nu este o alegere! Ura, in schimb, este!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro