Crezi că așa trebuie să te porți când ai o relație serioasă sau ești căsătorită. Dar în final te pierzi pe tine

Învățată de societate sau de familie ți-ai însușit un mod anume de a te comporta într-o relație serioasă, fără să fie drept pentru tine.

Ce știm despre o relație serioasă sau căsătorie vine din filme, cărți, internet, de la prieteni. Influențele exterioare sunt multiple și inconștient strângem informații de unde putem. Asta dacă nu cumva doctrina familiei ne-a fost impusă încă din adolescență sau chiar mai devreme. În plus, mama și tata sunt primul și cel mai important exemplu de cuplu din viața noastră pe care fie îl recreem perfect ori funcționează ca un contraexemplu.

Fantasmele de iubire și de relație perfectă, asociate cu diverse frici proprii (de abandon, respingere) contribuie și ele la acel pachet de comportamente pe care le punem în practică în doi. Însă de cele mai multe ori nu ne fac bine nici nouă, nici relației.

Te transformi

Erai amuzantă, plină de viață, dornică să descoperi lumea și să te bucuri din plin de viață. Căsnicia te-a transformat în varianta casnică, preocupată de gospodărie și cam atât. Poate asta ai văzut și la mama ta. Varianta de femeie dedicată complet familiei și căminului, fără alte interese personale sau care uită de ea. Vedem de multe ori această transformare când cuplul se mută împreună, nu doar când cei doi se căsătoresc.

Uiți de tine…

… feminitatea ta, dezvoltarea și evoluția ta hobby-urile tale. Pui pe pauză ambițiile personale de carieră, specializări, studii, reinventare profesională. Poate nici nu te mai aranjezi atât de mult, abandonezi sportul și răsfățul specific feminin. Întâlnirile cu prietenele tale devin foarte rare spre deloc, iar relațiile sociale pe care le aveai înainte de a-l cunoaște nu mai sunt cultivate. Nu concepi să petreci timp separat de partenerul tău, ceea ce implică ideea de relație fuzională, fără intimitate și spațiu personal.

Devii submisivă

Nu vrei să deranjezi, să nu-l superi, să nu creezi conflicte. Nu discutăm aici de comunicare asertivă, diplomație și acțiuni din adult sănătos. Ci de o latură compliantă, capitulantă, în care nu te mai uiți la nevoile tale, ci numai ale lui. El devine prioritatea și preocuparea ta. Nu îți mai susții punctul de vedere, nu mai ai opinii, iar de limite impuse nici nu mai e vorba.

Cauți constant aprobare

Nevoia de aprobare este pregnantă, ca și cum intri într-un rol de copil care îi cere voie părintelui său pentru orice face. Îți sabotezi latura independentă, iar cu această atitudine nu mai discutăm de parteneriat, echipă în cuplu, negociere. Toate deciziile și puterea se află la partener.