Ca să păstrezi focul pasiunii apelezi la tot felul de strategii. Însă deznodământul poate fi exact inversul celui dorit.
Știi că fluturașii în stomac, interesul la cote maxime se manifestă în perioada de început, de lună de miere a relației. Apoi apar obișnuința, rutina, e necesar să negociați și să vă ajustați perspectivele fără să mai existe magia aceea inițială care făcea lucrurile ceva mai ușoare. Și cum fascinația s-a dus, te gândești că relația e în pericol și trebuie să faci ceva pentru a evita ruptura. Sau încă din prima clipă te temi teribil de despărțire, să nu fie un foc de paie, să fie interesat mai degrabă de sex decât de relație. Și vrei să fii ca un magnet pentru el. Doar că ceea ce pui în practică poate duce la distanțare în cuplu și chiar despărțire fără cale de întors.
Ca să nu te lase, vrei să nu poată trăi la propriu fără tine. Și încurajezi o formă de dependență care îl castrează emoțional. Îl tratezi ca pe un copil, îi rezolvi tu toate problemele sau pe cele ale relației. Îl ții în puf și depui efort foarte mare ca să se simtă răsfățat. Desigur, lui nu îi mai rămâne mare lucru de făcut sau chiar nimic. Îl descurajezi, îi tai aripile ca să nu creadă că se poate descurca și singur. Ceea ce devine foarte frustrant să nu te simți susținut sau celălalt să îți pună constant bețe în roate legat de obiectivele și ambițiile tale.
Te duci unde vrei, cu cine vrei și stai cât vrei. Nu dorești să îi dai explicații și dacă spune că îl deranjează, în sinea ta te bucuri. Este timpul personal, hrănirea relațiilor, cultivarea hobby-urilor dar la cote foarte înalte ce afectează timpul și stabilitatea în cuplu. Să se îngrijoreze permanent că te poate pierde, să știe că ești dispusă să renunți oricând la el contravine nevoii de siguranță în relație. Și nu e motivant, ci de-a dreptul chinuitor.
Ai văzut la prietenele tale cum au fost părăsite deși se purtau foarte frumos, poate chiar tu ai pățit asta. Și ți-ai promis că în următoarea relație te interesează doar de tine, căci dacă ești prea bună ești luată de fraieră. Iar la polul opus unei capitulări și complianțe ai dezvoltat un mecanism cu multiple manifestări egoiste unde nici vorbă să agreați un compromis sănătos. Dar să observi că pe celălalt îl interesează doar propria persoană, nu te ia în seamă, nu te ascultă, nu contează ce vrei și tu te face să te simți foarte singur în doi.
… în doze mici și constante nu aduc sare și piper în cuplu așa cum ți-ai imagina, poate. Ci macină încet și sigur relația unde ai nevoie de liniște, nu de un mediu conflictual în care celălalt izbucnește din senin și fără mize reale și semnificative.
Nu e vorba despre a-i dezvălui secrete profesionale sau ale prietenelor tale, ci despre a împărtăși cum te simți tu, ce ai nevoie, ce se petrece cu tine la nivel interior. Aura misterioasă, în care îl lași să-ți ghicească gândurile, nu îi povestești despre ce se petrece în viața ta, evitarea intimității emoționale duc la deconectare.
Foto: PR