Conceptul de iubire are pentru tine o semnificație uriașă. Nu te vezi singură, nu îți place singurătatea, iar între relații nu ai lăsat un spațiu foarte mare. Poate chiar ai încheiat o relație abia atunci când erai foarte sigură de următoarea. Partenerul cu care deja erai infidelă te-a asigurat că își dorește să vă oficializați povestea, să te aibă doar pentru el. Sau idealizezi atât de mult cuplul încât atunci când formezi unul absolut toată energia ta, tot efortul se duce doar acolo. Uiți de tine, de obiectivele tale, de ambițiile tale, de prietenii tăi. Credințele pe care le ai despre acest sentiment minunat sunt și cele care te sabotează în experimentarea lui autentică, de a avea alături parteneri cu care poți construi o relație sănătoasă.
Îți recunoști imediat alesul
Îți spui că e vorba despre o anumită vibrație, o energie care circulă între voi, că efectiv îl recunoști instantaneu pe cel care îți este predestinat. Predestinarea aceasta nu implică niciun fel de liber arbitru sau contribuție proprie. Ca și cum toată puterea alegerii, așa cum este bine pentru tine, a fost lăsată pe mâna destinului. Deci te degrevezi de responsabilitatea evaluării persoanei și a ceea ce îți oferă ea în mod obiectiv. Apoi vibrația poate fi o formă de admirație, câteva lucruri în comun, fără ca ele să constituie o bază solidă pentru o relație de cuplu.
Excesul de onestitate
Partenerul potrivit e acela foarte direct, care nu îmbracă mesajul deloc într-o manieră drăguță. Care nu te menajează. Care îți indică ce e în neregulă cu tine, ce e necesar să schimbi. Care e o oglindă tăios de sinceră. Sigur că poți reflecta anumite lucruri într-o manieră asertivă, cu blândețe, ori într-o manieră abuzivă, lipsită de empatie și considerație. Deci credința aceasta despre iubire caută diverse scuze pentru abuz și a rămâne în cuplu chiar și în aceste condiții ce nu favorizează creșterea personală, ci mai degrabă traumatizarea.
Te acceptă oricum
Îți dorești să fii acceptată așa cum ești. Dar acest partener să fie de fapt unul submisiv, capitulant, care să nu îți pună nicio limită și să nu îți ceară nimic. Care să accepte inclusiv comportamente nepotrivite, care îl rănesc sau deranjează. Care să îți mențină impulsivitatea, indisciplina, neasumarea. O dinamică prin care nu îți dezvolți partea sănătoasă, ci mai degrabă îți menții modurile dezadaptative de a face față.
El e toată lumea ta
Și te duci inconștient spre parteneri care cer exact asta. Foarte multă atenție, prioritizare excesivă, să fie puși pe un piedestal și admirați, să faci orice pentru ei, indiferent de cost și impactul avut asupra ta. Ei chiar să fie toată lumea ta și să le închini lor întreaga ta existență.
El te face mai bună
În loc să cauți un bărbat partener de cuplu, cauți un bărbat care să fie un substitut de părinte. Care să te ghideze, care să te crească, care să te facă să evoluezi, să te autodepășești. De multe ori este chiar mai în vârstă decât tine, semnificativ mai mare, ceea ce va duce la alte tipuri de conflicte și nemulțumiri, chiar dacă pe primele aspecte din listă le bifează cu brio.
Citește și:
Greșeli de comunicare în cuplu prin care lași impresia de mincinoasă
Foto: PR