Intimitatea este de două tipuri. Avem intimitate emoțională, în care ne conectăm emoțional, ne vulnerabilizăm, ne spunem temerile, fricile, dorințele, ne arătăm dezveliți de orice înveliș protector. Și avem intimitatea fizică, biologică reprezentată de atingeri, de actul sexual în sine. Dar cum interpretăm intimitatea și ce facem mai departe cu aceste credințe nu este mereu în folosul relației.
Sacul de gunoi emoțional
Poate că sună dur, dar se simte la fel de puternic precum sună. Unul dintre parteneri împărtășește cu celălalt tot ceea ce îl deranjează legat de familia sa, colegi, lume. Este o persoană predominant negativistă, care creionează scenarii catastrofale și amplifică experiențele prin care trece, în final creionând o adevărată dramă pe care o descarcă acasă. Desigur, celălalt partener este acolo pentru a oferi sprijin, ascultare ori chiar sfaturi până ajunge la epuizare și încărcătură negativă semnificativă. Deoarece tragediile mici și mari se află la tot pasul, iar orice devine o problemă.
La polul opus, realizările, momentele frumoase nu sunt puse în lumina reflectorului, iar balanța pozitiv-negativ atârnă enorm către negativ. Fiind atât de concentrat pe propria dramă, partenerul negativist nu vede suferința, disconfortul, nevoile partenerului prezent și este de-a dreptul surd la ceea ce i se cere. Ori i se pare nedrept, chiar scandalos că i se cere ceva când el se confruntă cu atât de multe contexte nefaste. Victimizarea fiind ca atare o modalitate de a se afunda în propriul egoism și de a nu lupta cu negativitatea. Ceea ce e considerată inițial ca fiind intimitate emoțională, pe principiul îți mărturisesc absolut tot, de fapt mistuie conectarea.
Intimitatea te face slab
Cum să te arăți vulnerabil? Arăți că nu ai putere, ai slăbiciuni, nu ești interesant, deci mai departe nu mai ești nici atractiv. Și așa conectarea emoțională e băgată sub preș, dar timid își cere drepturile iar mici discuții care tind să se ducă pe drumul profunzimii sunt curmate și virează apoi în superficial. Sexul ca atare tinde să devină un substitut pentru conectare și intimitatea completă, iar când este refuzat se apasă butonul abandonului și respingerii. Capcana? Infidelitatea devine ocazia în care refuzul nu se repetă și e un fel de plasture pentru frica de singurătate.
Nu mai există intimitate după căsătorie
Ca și cum actul în sine reprezintă efortul pe viață pe care îl face hârtia în locul vostru. Suntem căsătoriți? Nu mai lucrăm pentru relația noastră. Ori ea vine de la sine deoarece acum purtăm același nume și verighete. Dar intimitatea înseamnă mult mai mult decât atât, înseamnă să te alegi conștient, zilnic, prin acțiuni ce arată asta, inclusiv iubirea, respectul, loialitatea, prețuirea. Să nu mai existe intimitate după căsătorie sau mutat împreună e ca și cum nu mai există relația. Doar a fi fizic sau oficial cu cineva nu înseamnă succesul relațional sau o relație.
Totul se rezolvă în pat
Intimitatea sexuală poate fi o formă de împăcare sau de a disipa tensiunea, de a ignora teme de conflict care în realitate nu au o miză foarte mare. Dar asta nu înseamnă că a fost găsită și soluția pentru ce v-a adus în război inițial. Realitatea este că atunci când nu negociați rezolvarea de probleme, recurența lor poate distruge intimitatea emoțională în sine, deoarece este erodat capitalul de încredere, nu este primit sprijinul necesar, nu vă simțiți văzuți, auziți, înțeleși.
Citește și:
Cum să gestionezi mai ușor neînțelegerile pe care le ai cu partenerul de cuplu
Foto: PR