Corina Sucarov: „Nu pot vedea moda fără teatru, fără muzică, performance”

Până la 31 de ani, Corina Sucarov a bifat joburi în modelling, participarea la "Bravo, ai stil!", un proiect muzical de care se ocupă singură, show-uri în cluburile din București și la diferite evenimente din țară. Și nu are de gând să se oprească.

Am descoperit-o pe Corina Sucarov uitându-mă la emisiunea „Bravo, ai stil!”, la care a participat în al cincilea sezon, când a ajuns și în finala concursului, unde s-a clasat pe locul al doilea. După, am urmărit-o timid, din umbră, ca să văd ce mai pregătește și am aflat de proiectul ei muzical, +SHE+, în care o vedem în tot felul de ipostaze și despre care spune că „e un spațiu în care se petrec și se vor petrece multe lucruri”. În 2019, la început de octombrie, am mers la lansarea proiectului, în Club Control, și am observat atenția pe care a pus-o Corina în fiecare detaliu, de la apariția ei până la desfășurarea unui tip de show cel puțin diferit pentru scena muzicală din România. Și în februarie 2020, înainte de izbucnirea pandemiei, am văzut-o într-un alt show, în Expirat, unde i-am remarcat relaxarea și deschiderea cu care tratează felul în care își practică arta.

Parcursul Corinei Sucarov a fost puternic influențat de copilărie și adolescență, pentru că atunci și-a creat spații în care să se poată exprima. Când o întreb despre formarea ei, îmi spune că nu a urmat școli de profil.

„În orele de dirigenție și sport făceam trupe de dans, teatru și cor, iar la sfârșitul anului prezentam un întreg spectacol.” S-a născut la Tulcea și a trăit acolo până la 19 ani, când a venit să studieze Dreptul în București. Mai târziu a început să lucreze ca model și să iasă la evenimente și petreceri, unde a început să cânte la jam sessions. „Îmi plăcea mai mult ca orice să mă îmbrac oricum îmi venea, să mă pun într-un context cu o scenă și să cânt ore întregi.”

Povestește că perioada „Bravo, ai stil!” a fost marcantă în viața ei și că a învățat mult despre televiziune atunci: „când m-am înscris mi-am zis că vreau să mă arunc într-un vortex dintr-o altă galaxie ca să văd ce se întâmplă cu mine acolo. Până în 2019, când a participat la show, spune că era aceeași persoană pe care am văzut-o, „însetată de exprimare”. Recunoaște că nu i-a fost ușor acolo, dar și că a avut parte de oportunități și că și-a clădit o comunitate care o urmează în proiectul muzical.

„M-a trecut prin încercări grele și emoții puternice, care mi-au scos cu forța o parte din puterea mea care, cred, în mod normal ar fi venit la o altă vârstă.”

Despre preocuparea pentru modă, însă, crede că vine de la părinți. „Am crescut văzând o femeie frumoasă, puternică, curajoasă, mereu îmbrăcată superb, cu ținute făcute pe comandă din materiale prețioase pe care i le făcea tata cadou, tata care pe vremea aceea era navigator și purta cele mai hot și în trend haine aduse pe sub mână de prin țările în care călătorea mult prea multe luni de zile.” Își mai amintește și că inventa povești împreună cu mama ei, care o și încuraja și o ruga să fie atentă la detaliile personajelor. „Povestea mea preferată este povestea Vasilisei – un basm cules din folclorul rus de către Alexander Afanasyev. Aveam acest basm ilustrat de către Ivan Bilibin într-o carte absolut superbă.” Se identifica cu „Vasilisa și curajul ei”, dar o impresiona și Baba Yaga. Odată cu venirea în București, pasiunea pentru modă a căpătat alte dimensiuni.

„Mi-a schimbat viața momentul în care am început să descopăr designeri despre care nu auzisem niciodată, să văd colecții care s-au petrecut în vremuri în care Internetul era doar o chestie SF și la care nu aveam acces.”

Îi place să fie model și a avut felurite proiecte, „de la cele mai solicitante și nu prea drăguțe, în care e nevoie să înduri 10 ore pe tocuri în frig, până la joburi super bine plătite, în care eram tratată cu mănuși”. Lucrează în continuare și va face acest lucru, spune, atât timp cât va fi cerere. Legat de industria modei, se bucură că „e mai puțin sinistră acum și că nu se mai pune atât de mare preț pe vârstă, înălțime, greutate, gen.” Crede în fluiditate, în schimbare și îmi vorbește despre îmbătrânire, mai ales prin prisma domeniului în care activează. „Viața nu este doar despre tinerețe veșnică la 20 de ani, piele fără expresie și perfecțiune. Viața, hainele, frumusețea, muzica, parfumurile etc. sunt despre a experimenta, a te bucura pe cât posibil, a celebra, a suferi, a învăța, a simți.” Pentru ea, „hainele sunt ca o prelungire a corpului și a personalității. Uneori am chef să vorbesc, alteori am chef să tac.” Mai zice și că îi place „libertatea în modă și cum se simte”, dar îi displac cenzura și consumerismul.

La cinci ani, îi compunea cântece prietenei ei imaginare, Katerina, pe care și-o amintește ca „o fetiță roșcată, super frumoasă, pe care mi-am imaginat-o ieșind din beciul întunecat al balconului în care țineam concerte tuturor păpușilor mele.” De-abia în 2015 și-a dat seama că își dorește proiectul ei muzical. „Nu știam de unde să încep și cum o să arate. Știam doar că am nevoie de el ca să îmi pun în planul fizic toate ideile care îmi cântă în cap din copilărie.” Așa că a acceptat toate job-urile („îmi rupeam picioarele la hostess strângând bani pentru instrumente, serile nu mă mai uitam la filme, nu mai ieșeam în oraș și rupeam YouTube-ul cu tutoriale despre cum se lucrează în X programe.”) De compus s-a apucat în 2016, iar după un an intrase în două trupe „cu care călătoream prin toată Europa și pentru care făceam backing vocals & performance, și în 2018 am avut primul concert ca o pre-lansare a proiectului meu la festivalul Waha.” După lansarea +SHE+ din 2019, a avut parte de mai multe concerte și o bucură faptul că au apărut proiecte și în afara țării. „Sporadic, colaborez cu alți artiști pentru mici părți din compoziție (o tobă de la o piesă, o vioară de la alta), dar în rest îmi fac totul singură: muzică, versuri, concept, styling. Pe partea de video lucrez cu persoane pe care le admir și care mă admiră la rândul lor.”

Nu a existat pentru ea o trecere de la modă la muzică.

„Nu le separ pentru că au mult prea multe fire comune și alteori emoții diferite, care rezultă într-un ajutor pentru fiecare. Nu pot vedea moda fără teatru, fără muzică, performance. Și invers.”

Felul în care vede legătura asta i s-a arătat și la un show din Milano. „Mai era o altă fată acolo, rusoaică, superbă. Nu știa limba engleză și vorbeam mai mult prin semne. Mi se părea că seamănă cu cineva și am întrebat-o cum o cheamă. Mi-a răspuns: Katerina. Mi-am dat seama că semăna cu prietena mea imaginară de la cinci ani.”

Corina a performat și în cadrul Pride-urilor de la Cluj și București, iar acum spune că și activismul a cântărit în decizia ei: „e firesc să particip și să lupt în felul meu pentru niște lucruri firești, care ar trebui să fie firești pentru toată lumea. Ține să vorbească deschis și relaxat despre asta. „Fac parte din comunitate și doresc să fiu tratată ca o persoană cu drepturi full. Ce legătură au preferințele inimii mele cu faptul că sunt o persoană ca toate celelalte persoane de pe Terra și doresc să mă căsătoresc, să moștenesc și în caz de nevoie să fiu îngrijită și viceversa?”. De-asta, felul în care face artă poate fi și o formă de activism, iar piesa No Means No e un mesaj clar în această direcție. Dar activismul ei, îmi spune, „se regăsește și în modul în care aleg să trăiesc, să vorbesc deschis și să arăt firescul din toate aceste lucruri, să port și să pun în scenă instalații cu mesaje puternice.” Mai ales că nu a fost ferită de prejudecăți și stereotipuri, atât ca femeie și artistă, cât și ca model: „că sunt femeie și că eu nu pot, nu am cum să știu. Că sunt model și n-am voie să am o părere. Că sunt prea mică de vârstă ca să am o idee construită despre X lucru. Că dacă sunt femeie sigur o să vină vremea când sigur o să vreau să am copii, chiar dacă zic că nu e ceva ce mi se potrivește acum.”

Acum, Corina zice că nu mai simte nevoia „să demonstrez, sunt fizic (și nu numai) mai frumoasă decât la 20 de ani, când abia învățam despre mine și despre lume într-o ceață confuzantă, specifică acelei vârste.” Lucrează la un musical, un scurtmetraj românesc în care va interpreta rolul principal, și când o întreb despre ce urmează pentru ea, îmi răspunde că își dorește „cât mai multe proiecte pe muzică, modă, actorie, styling, scenografie, performance și orice ține de aceste zone. Îmi doresc să crească +SHE+ cât mai mare pentru că merită și pentru că îmi place al naibii de mult!”.