Contractul prenuptial – toate raspunsurile la intrebarile tale

1. Contractul prenuptial si legile romanesti

Daca te decizi sa inchei un contract prenuptial, trebuie sa stii ca din punct de vedere juridic, acesta poarta denumirea de 'conventie matrimoniala'. Legea prevede ca drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor sunt guvernate de regimul matrimonial. Daca pana la intrarea in vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011), fostul Cod al Familiei nu recunostea ca regim matrimonial legal si obligatoriu decat comunitatea legala de bunuri, noul Cod civil da sotilor posibilitatea sa aleaga intre: comunitatea legala, separatia de bunuri sau comunitatea conventionala.

Optiunile sunt limitate la aceste 3 regimuri, sotii neputand combina dispozitiile aplicabile mai multor regimuri matrimoniale sau sa creeze reguli noi la libera lor alegere.

Alegerea regimului matrimonial se face prin semnarea unei conventii matrimoniale, care este un contract incheiat intre tine si viitorul tau sot, prin care alegeti un alt regim matrimonial decat cel al comunitatii legale de bunuri.

2. Cum se poate incheia o conventie matrimoniala?

Conventia matrimonială se incheie, in mod obligatoriu, in forma autentica, in fata unui notar public (sub sanctiunea nulitatii absolute). Semnarea conventiei in alta forma nu are valoare juridica (este considerata ca inexistenta).

3. Cand se poate incheie o conventie matrimoniala: inainte sau dupa casatorie? Si care sunt actele necesare?

Ei bine, conventia matrimoniala se poate incheia atat inainte de casatorie (intre tine si viitorul sot), cat si dupa incheierea casatoriei (daca tu si sotul tau ati hotarat ca doriti schimbarea regimului matrimonial).

Conventia incheiata intre viitori soti presupune ca tu si viitorul tau sot sa mergeti intr-un birou notarial (obligatoriu cu actele de identitate) si sa semnati o conventie matrimoniala prin care se stabileste regimul matrimonial ales.

Aceasta conventie, incheiata inainte de casatorie, va trebui depusa la Oficiul Starii Civile odata cu depunerea actelor pentru incheierea casatoriei (cu atat mai mult cu cat in declaratia de casatorie viitorii soti trebuie sa-si declare regimul matrimonial ales).

Daca aceasta conventie nu este depusa, sotii vor fi considerati ca fiind casatoriti sub regimul comunitatii legale de bunuri.

Daca sotii sunt deja casatoriti, schimbarea regimului matrimonial al acestora nu se va putea face decat dupa cel putin un an de la incheierea casatoriei.

Daca te decizi sa inchei o astfel de conventie dupa incheierea casatoriei, ca sa-ti schimbi regimul matrimonial, trebuie sa te prezinti impreuna cu sotul tau in fata notarului public, neaparat cu actele de identitate si cu certificatul de casatorie.
Notarul va interoga Registrul National Notarial al Regimurilor Matrimoniale pentru a verifica daca cele declarate sunt conforme cu realitatea, iar in functie de dorinta exprimata de voi va proceda la redactarea si autentificarea conventiei de schimbare a regimului matrimonial.

4. In baza carei legi se incheie conventia matrimoniala?

Legea care guverneaza conventia matrimoniala este cea care guvernează si casatoria sotilor. Astfel, pentru cetatenii romani, cu domiciliul in Romania, legea aplicabila este Codul civil. In privinta casatoriilor incheiate intre cetatenii romani si cetatenii straini legea aplicabila va fi stabilita de la caz la caz, in functie de regulile dreptului international privat care sunt complexe si care trebuie analizate in functie de elementele specifice.

5. Ce-i al meu e si al tau sau numai al meu?

Regula generala este ca bunurile dobandite de oricare dintre soti anterior incheierii casatoriei sunt bunurile lor proprii, de care pot dispune la libera lor alegere.

De exemplu, sa presupunem ca tu ai un apartament, dobandit inainte de casatorie. In cazul in care te vei decide sa vinzi acest apartament, banii incasati vor avea tot caracter de bun propriu. Daca cu banii rezultati dintr-o asemenea vanzare vei cumpara un alt apartament (sau orice alt bun), si acest nou apartament (bun) va fi considerat ca bunul tau propriu.

Daca unul dintre soti are o locuinta (un apartament) pe care o detine cu titlu de bun propriu (dobandita inaintea sau in timpul casatoriei, insa cu titlu de bun propriu – respectiv prin mostenire, donatie sau cumparare cu bani proprii), iar aceasta reprezinta locuinta familiei, sotul proprietar nu va putea vinde, inchiria sau ipoteca bunul fara acordul expres al celuilalt sot.

6. Cum isi pot proteja sotii bunurile in cazul unui divort?

In primul rand, e important de stiut cine doreste protejarea bunurilor. Tu, sotul tau sau creditorii? Lucrurile sunt foarte diferite, iar situatiile uneori foarte delicate, asa incat nu exista o formula magica. De aceea trebuie sa te adresezi unui notar sau unui avocat!

In general este recomandabil ca, atunci cand fiecare dintre soti exercita o profesie sau desfasoara o activitate care poate genera datorii sau atunci cand se doreste ca fiecare sa devina proprietarul exclusiv al bunurilor pe care le dobandeste in nume propriu, sotii sa incheie conventii matrimoniale de alegere a separatiei de bunuri.

7. Cum se stabileste cota de contributie a fiecaruia dintre soti la dobandirea bunurilor in timpul casatoriei, in cazul unui divort? Ce se intampla daca sotia este casnica? Sau daca unul dintre soti are un venit mai mare decat celalalt?

Aceste probleme se ridica atunci cand casatoria este guvernata de regimul comunitatii legale sau al comunitatii conventionale.

Regula generala este ca, in cazul in care se pune problema lichidarii comunitatii de bunuri si partajul bunurilor, se va determina mai intai cota-parte ce revine fiecarui sot pe baza contributiei sale atat la dobandirea bunurilor comune, cat si la indeplinirea obligatiilor comune.

Noul Cod civil a recunoscut in mod expres ca munca oricaruia dintre soti in gospodarie si pentru cresterea copiilor reprezinta o contributie la cheltuielile casatoriei. Cu alte cuvinte, daca ai fost mama cu norma intreaga sau pur si simplu casnica, ti se va recunoaste o contributie la dobandirea bunurilor comune.

Pana la proba contrara, se porneste de la ideea ca sotii au avut o contributie egala atat la dobandirea bunurilor comune, cat si la indeplinirea obligatiilor comune.

Aceasta prezumtie poate fi insa rasturnata in instanta (prin diferite probe), in cazul in care sotii isi contesta unul altuia cota de contributie.

8. Daca unul dintre soti cumpara o casa sau un teren doar cu banii lui, este obligatoriu sa imparta acel bun la divort? Ce se intampla cu bunurile dobandite anterior casatoriei?

Regula generala este ca toate bunurile dobandite anterior casatoriei, cat si bunurile sau valorile care inlocuiesc un asemenea bun, sunt bunuri proprii ale sotului proprietar, care nu vor fi impartite in caz de divort.

Dar, ca la orice regula, exista si o exceptie: atunci cand, prin conventie matrimoniala, sotii au optat pentru regimul comunitatii conventionale de bunuri si prin aceasta au decis includerea in comunitate, in tot sau in parte, a bunurilor dobandite sau a datoriilor proprii nascute inainte ori dupa incheierea casatoriei.

9. In cazul unui divort, sotul care primeste in ingrijire copilul ramane cu cea mai mare parte a bunurilor?

O greseala si o confuzie care se face frecvent este cea legata de amestecul aspectelor financiare ale sotilor cu cele legate de rolul lor de parinti si cu obligatiile pe care le au fata de copii.

Niciodata drepturile copilului minor nu vor putea fi negociate sau folosite ca moneda de schimb intre parintii sai in procesul de partaj al bunurilor comune.

Obligatiile pe care fiecare dintre parinti le are fata de copilul minor (exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, stabilirea locuintei copilului, pastrarea legaturilor personale cu acesta, contribuirea la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului) nu pot fi compensate cu drepturile si obligatiile patrimoniale pe care sotii le au unul fata de altul in urma divortului, a lichidarii regimului matrimonial si a partajului bunurilor dobandite in timpul casatoriei.

In conceptia noului Cod civil nu mai exista notiunea de incredintare a copilului spre crestere si educare. Ambii parinti isi exercita autoritatea parinteasca si stabilesc toate aspectele legate de crestere si educarea copilului in functie de interesul superior al acestuia. Cu titlu exceptional, instanta poate stabili ca doar un singur parinte sa exercite autoritatea parinteasca si aceasta doar daca se are in vedere interesul superior al copilului.

Pe scurt, in prezent, nu mai putem vorbi despre 'incredintarea copilului spre crestere si educare' unui singur parinte, iar faptul ca minorul va locui cu un anumit parinte nu-l indreptateste pe acesta din urma sa primeasca o cota mai mare din bunurile comune, in cazul unui partaj.

Crina Alexe
Foto: a couple wedding on the road from Shutterstock

Vezi şi ce faci dacă ai pierdut buletinul, certificatul de naştere, cardul de sănătate!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK