Contractul prenuptial

Intotdeauna m-am intrebat, citind rubricile cu birfe despre celebritati, cum doi oameni, indragostiti pina peste cap (din moment ce se decid sa faca marele pas catre altar), fac inainte un mic ocol… pe la avocat. Unde se diseca in cele mai mici amanunte situatia financiara a fiecaruia dintre viitorii soti si se imagi­neaza scenarii in care cei doi indragostiti devin niste fiare rapace, minate doar de gindul de a pune „gheara' pe averea celuilalt, in cazul unui posibil divort. Apoi, odata inchisa paranteza contractului prenuptial, viitorii miri isi aleg destinatia pentru luna de miere si isi planifica o nunta ca-n povesti. Pentru unii, un astfel de aranjament pare firesc; pentru altii, e fortat si de neconceput!

Contractul prenuptial si legile romanesti

Totusi, din ce in ce mai multi se intreaba daca si in Romania exista posibi­litatea realizarii unui astfel de contract. Conform legislatiei noastre, contractul prenuptial nu are valoare juridica, iar in situatia in care s-ar incheia o asemenea conventie intre soti, prevederile sale ar fi nule din punct de vedere legal. In cazul unui divort, regulile dupa care se impart bunurile sint cele stabilite de Codul familiei, deter­minindu-se mai intii care bunuri sint comune si in ce masura a contribuit fiecare sot la dobindirea lor. Daca sotii sint de acord, se poate incheia un partaj benevol, care trebuie prezentat instantei de divort. Cu alte cuvinte, ne despartim civilizat si (poate) raminem prieteni!

Sotul care primeste in ingrijire copilul ramine cu cea mai mare parte a bunurilor?

Categoric, nu! Prin lege nu sint prevazute avantaje la impartirea bunurilor pentru sotul caruia i se incredinteaza copilul. Instanta hotaraste acordarea pensiei de intretinere al carui unic beneficiar este copilul. Pe de alta parte, tot in instanta se poate stabili ca unul dintre soti sa beneficieze de o pensie de intretinere din partea celuilalt, fara nici o legatura cu existenta unui copil, ci drept urmare a datoriei reciproce a sotilor de a-si acorda sprijin material pe timpul casatoriei.

Ce se intimpla daca sotia este casnica?

Sau daca unul dintre soti are un venit mai mare decit celalalt? Draga mea, daca ai fost cumva „doamna casei', nu trebuie sa disperi! Munca „depusa in gospodarie' sau pentru cresterea copiilor constituie contributie si poate fi cuantificata, in functie de fiecare familie in parte. Dar daca ai apelat constant la serviciile unei menajere (sau ale unei firme de curatenie) sau daca ai avut o bona care a supravegheat copiii, se considera ca o astfel de contributie este mai mica sau chiar inexistenta!

Ce-i al meu e si al tau sau numai al meu?

Acelasi cod al familiei stabileste ca regula faptul ca bunurile dobindite in timpul casatoriei sint bunuri comune. Cu alte cuvinte, bunurile dobindite anterior sint proprii, pastrind acest regim atit pe parcursul casatoriei, cit si dupa divort. Printre exceptiile de la regula se numara donatiile si mostenirile. Bunurile dobindite in acest mod sint proprii sotului care are calitatea de mostenitor sau de beneficiar al donatiei. Bunurile dobindite prin donatie se consi­dera comune numai daca donatorul a precizat expres acest lucru. In anumite situatii se prefera ca in locul unui contract de vinzare-cumparare incheiat cu o ruda sau cu un apropiat, sa se incheie un act de donatie. Pe scurt, bunul cumparat este proprietate comuna, in timp ce bunul donat este doar al unuia dintre soti. Daca te afli intr-o astfel de situatie, cel mai bine ar fi sa ceri sfatul unui avocat!

Ce modalitati au sotii pentru a-si proteja bunurile in cazul unui divort?

Ei bine, dragele mele, nu am vesti prea bune (sau din contra!): nu exista o asemenea metoda! Pentru ca, din cite se pare, institutia casatoriei nu are in vedere gasirea de metode pentru protejarea unui sot fata de celalalt. Criteriul principal de partaj este acelasi: contributia fiecarui sot la dobindirea bunurilor care urmeaza sa fie impartite!

Daca unul dintre soti cumpara o casa sau un teren doar cu banii lui, este obligatoriu sa imparta acel bun la divort?

In situatia in care unul dintre soti instraineaza un bun propriu, chiar si in timpul casatoriei, si cu banii astfel obtinuti cumpara altceva, acel ceva ramine bunul sau. Insa este important sa se dovedeasca achizitionarea acelui bun cu o suma provenind exclusiv din vinzarea unui bun propriu. In caz contrar, chiar daca la cumparare a participat numai unul dintre soti, bunul se va considera comun, operind un principiu legal, si anume mandatul tacit pe care si-l acorda reciproc sotii.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK